«

»

Constantin Enianu – Laus Galilei

Fiind un fan al Metafizicii, m-am gândit totuşi că în acest microeseu să abordez un subiect ce ţine de Fizică, fiindcă viaţa omului aparţine de facto materialităţii de care suntem legaţi precum Anteu de mama sa Geea.
Arhitectura renascentistă din marile oraşe ale nordului Italiei, cu arcade şi coloane romane, spune multe despre ctitorii acestora. Renascentiştii venerau înţelepciunea Romei şi a Greciei antice, ceea ce a semnificat începutul unei noi epoci cu răsturnări de vechi valori în favoarea altora noi. Provocarea a venit de la un om ce a avut numai necazuri în viaţă şi care ulterior avea să devină părintele Fizicii moderne – Galileo Galilei.
Azi apar normale teoriile ştiinţifice bazate pe experienţe riguroase. Dar nu a fost la fel şi în epoca lui Galilei. Viaţa intelectuală dinamică a Europei medievale, după anul 1 100 a fost marcată de apariţia noilor universităţi, instituţii remarcabile, de la Paris, Montpellier, Bologna şi Oxford. Învăţăturile ştiinţifice din aceste unităţi şcolare se bazau pe învăţăturile lui Aristotel, părintele Ştiinţei. Teoriile lui Aristotel nu au fost supuse însă experimentelor. Galilei a transpus teoria în practică, subminând chiar bazele după care marile universităţi şi filosofia ştiinţei din acea vreme erau întemeiate. Astfel, el avea să supere foarte mulţi contemporani.
Galilei a dorit în tinereţe să devină călugăr, dar tatăl său nu-şi imagina fiul fără un venit, aşa că l-a convins să se facă doctor, studiile începând să le facă la universitatea din Pisa. Aici devine obsedat de studiul lui Euclid şi al lui Arhimede. Spirit al controversei, el ajunge un critic al instituţiei academice şi al adoptării ideilor aristotelice de către aceasta.
Legenda spune că, la 19 ani, pe când era student, contemplând interiorul Catedralei din Pisa, Galilei a fost fascinat de balansul unui lampadar. L-a cronometrat cu ajutorul pulsului şi a realizat că nu contează cât de amplu sau scurt e balansul, timpul revenirii la centru e întotdeauna acelaşi, considerând că ce a descoperit contrazicea în întregime teoriile lui Aristotel. Potrivit lui Aristotel, viteza de balans a unui corp e dată de masă. Intuiţia lui Galilei i-a arătat că nu era adevărat. După Galilei, fizica lui Aristotel ar fi rămas valabilă, dacă ar fi fost susţinută de experimente, folosite de cel de întâi în multiple teste.
Galilei a contrazis 2.000 de ani de istorie ştiinţifică, îmbinând observaţia cu experimentul, cu ajutorul noilor instrumente ştiinţifice descoperite de el însuşi. Datorită lui, modul de gândire asupra lumii s-a schimbat în întregime. Trăind în plină glorie a renascentismului italian, el era nerăbdător să adune capital. După Leonardo Da Vinci, avea să fie unul dintre cei mai mari inventatori ai Renaşterii. O invenţie însă îl obseda cel mai mult.
În 1609, Galilei a auzit de un dispozitiv inventat de un olandez care se pare că făcea obiectele îndepărtate să pară aproape. Apelând la cunoştinţele sale de optică, a dedus cum să-l realizeze. El îl numea perspectivă, iar azi se numeşte telescop. Telescopul său a fost mai performant decât al olandezului. Fiind îmbogăţit, telescopul a fost îndreptat spre cerul nopţii, iar scrutând amănunţit stelele, a contrazis descoperirile anticilor asupra spaţiului cosmic. Observaţiile sale au fost scrise în lucrarea „Sidereus Nuncius”(Mesagerul Stelelor), carte ce a schimbat gândirea despre Univers. Fiecare dintre descoperirile cu telescopul lui Galilei părea a submina teoria oficială despre Univers. Teoria, adânc înrădăcinată în instituţiile academice ale vremii, se baza pe operele lui Aristotel şi ale filosofului antic grec Ptolemeu şi afirma că, după dovezile vremii, Pământul e centrul Universului şi că toate planetele se rotesc în jurul lui. Galilei contrazicea această teorie. Înainte de el, astronomul polonez Nicolaus Copernic a zis că mişcarea planetelor se explică cel mai bine dacă presupunem că Soarele, nu Pământul, e centrul orbitelor lor. Galilei, pare-se, a venit pe lume tocmai pentru a confirma această teorie.
Înclinaţia lui Galilei pentru controverse i-a testat toleranţa faţă de Biserică. În 1616, el primeşte primul avertisment din partea Bisericii pentru răspândirea teoriilor lui Copernic drept adevăruri pe care nu le-a putut dovedi. Astfel, Galilei a devenit cel mai cunoscut om de ştiinţă din lume. El a fost primul care a susţinut necesitatea interrelaţiei dintre observaţie şi experiment.

Constantin Enianu

Lasă un răspuns