«

»

Emilia Țuțuianu: Versuri

 

emilia-tutuianu

Labirintul

La început, în fiinţa-mi de lut
s-a pitit tainic iubirea..
Şi-n rădăcinile adânci ale ei,
viaţa a luat forma aripilor albe

Timpul, fără a-şi schimba măsura,
Ghemul Ariadnei l-a desfăcut,
încet, de la sine…

Şi, din Cunoaştere, a izvorât
lumina înţelepciunii,
Din Adevăr s-a zămislit
lumina dragostei,
Contopindu-se cu materia
Şi atunci a izbucnit
flacăra sufletului

Ca Persefona am străbătut labirintul,
şi am simţit în ceafă, răsuflarea-i rece
Şi cu fiecare pas cutezat, se deschidea
adânc, rana de sub pleoape..

De secera lunii am atârnat,
ispita „capitulării laşe”…
Şi-n inima mică, ca un fruct,
am adunat izvoare de cristale
Ce au săpat adânc, în suflet,
              Cetatea Luminii!

Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova

2 comments

  1. Irina Barjoveanu-vladu

    Ma bucur sa stiu ca nu capitulati chiar daca firul Ariadnei , intins in lungul vietii, este plin de noduri. Daca mi-ati fi mereu in preajma, sunt sigura ca as fi mai buna, mai toleranta, mult mai optimista. Dar ma gandesc ca in curand va voi revedea, si voi fi asa fie si pret de o zi… Toata consideratia mea!

  2. Melidonium

    Viața este pentru mine credință și lucrul cel mai cinstit dobândit…
    Cu mult drag!

Lasă un răspuns