«

»

Unde-i legea prost făcută e tocmeală nesfârșită!

Degeaba se spune pe la noi că „Unde-i lege nu-i tocmeală”. În România postdecembristă lucrurile stau taman pe dos. Chiar în situații evidente pentru toată suflarea cu oleacă de bun-simț, tocmelile încep taman atunci când molcoma noastră lege este în sfârșit aplicată de către ticăiții ei slujbași.
S-a mers până acolo cu nerușinarea și nesimțirea răufăcătorilor cu rang de aleși (la grămadă parlamentari, miniștri, primari și granguri ai consiliilor județene, dovediți ca răufăcători de gabarit), încât nu doar că nu și-au recunoscut ticăloșiile, ceea ce încă i-ar fi reabilitat întrucâtva în ochii lesne iertători ai compatrioților, dar, negând cu patologică înverșunare evidența nelegiuirilor comise, ei au continuat să-și susțină totala nevinovăție. Chit că după ceva timp, mai exact după pierderea funcțiilor publice (notoriul caz al fostului premier Victor Ponta și al lui Gabriel Oprea, vicepremier în același guvern), nimeni n-a mai fost interesat să ascundă sub preșul politic hoțiile lor intelectuale, așa că aceștia au fost deposedați în cele din urmă de niște titluri științifice nemeritate, pe care oricum le dezonorau. Cine vine la rând?…
Cu adevărat de pomină în această carte neîncheiată a marilor neobrăzări naționale este întâmplarea cu un fost grangur din Consiliul Județean Cluj: după ce că urcă în stare de ebrietate la volan și comite un accident mortal pe trecerea de pietoni, monstruosul ipochimen nu numai că nu-și recunoaște faptele și nu se căiește sincer pentru ele, ci strigă din fundul bojocilor că a fost lucrat politic!
Sigur, toate aceste fărădelegi concepute, puse în scenă și finalizate de atotputernicul cartel al necinstei, cu certitudine singurul sistem temeinic organizat și în necontenit progres în România postdecembristă, sunt de-o incalculabilă gravitate pentru neam și țară. Dovadă economia națională pusă pe butuci, sărăcia generalizată și uriașa datorie externă. Dar cu adevărat grav, de-o gravitate situată în imediata vecinătate a catastrofalului, este faptul că, întrucât acest nesățios balaur al corupției, de la președintele țării și până la găinar, se hrănește cu seva rezultată din profunda distorsiune moral-spirituală a grosului locuitorilor pe aceste meleaguri (venerabilul Neagu Djuvara susține că nu-l mai poate recunoște pe românul interbelic în urmașul lui de-acum), fenomenul, mai ceva ca toate plăgile egiptene la un loc, nici vorbă să poată fi ținut sub control, necum să poată fi eradicat vreodată cu legi făcute de hoți pentru hoți, adică așa ca marile averi făcute prin fraudă să poată fi arătate cu degetul (că, de, avem și noi democrația noastră), dar în ruptul capului să nu poată fi confiscate. Păi ce, sunt proști să-și taie craca de sub picioare?!…
După părerea mea, trei sunt cauzele care generează această năucitoare stare de lucruri – o țară încă bogată, cu tot mai mulți trăitori de azi pe mâine:
1)Legea alegerilor generale prevede că din 2016 românii nu vor mai avea parte de 588 șparlamentari, ci de numai 466 (cu circa 70 de aflători în treabă mai puțini decât totalul congresmenilor americani, unii dintre aceștia deja penali cu acte în regulă, ceilalți grăbindu-se să-i ajungă din urmă, ba chiar să-i depășească). Prin urmare, nici actualii șparlamentari și nici următorii nu sunt interesați ca țara să prospere, ci ca lor și fârtaților lor să le fie bine. Or, e știut că un atare bine ciocoiesc se pescuiește la iuțeală (chiar într-un mandat) doar în ape tulburi și pe seama celor mulți.
2)În conceperea făcăturilor numite acte normative, aleșii cu putere legislativă și executivă au în vedere în primul rând respectarea cu strictețe a recomandărilor-porunci venite de la jandarmii democrației planetare, acestea formând nucleul planului de globalizare. Celelalte, precum trebuințele propriilor cetățeni, intră în lungă așteptare, până la deplina lor uitare.
3)Legile postdecembriste sunt atât de blânde în special cu marii răufăcători, încât aceștia tot acuși-acuși își permit să le încalce. Adică, dacă nu-i din partea lor nici urmă de respect sau de teamă față de legi, atunci măcar sfidare pe rupte.

Sighetu Marmației, George PETROVAI
6 august 2016

Lasă un răspuns