«

»

Gabriel Stănciulescu – versuri

Vino, iubito, să împărtășim același vis!

S-au dus anii de speranță,
Să visez m-am săturat ,
Când credeam,…era dorință
Astăzi un batrân blazat.

Pentru tine luni de-a rândul,
Am jurat să stau sub nori,
Eram eu, convins de gândul,
Că n-oi muri de două ori.

Nu auzeai chemarea vocii,
Strigam la ploaie și la vânt,
Îmi răspundea răceala rocii
Înfiptă strașnic în pământ.

Acum, cedez la năzuință,
La farmecul purtat în noi,
Te rog, promite-mi cu credință
Ca ai iubire pentru doi.

Plutind pe o barcă-n adiere,
Am să-ți șoptesc ce nu am zis:
Vino, iubito, dă-mi putere,
să împărtășim același vis!

SLG – Decembrie 2015.

M-ai fascinat cu șarmul spiritual

Iubite, fără tine, uitam să mai exist,
Tristețea ai transformat-o în extaz,
Cândva făceam eforturi să rezist
Acum, iubirii îi cer răgaz.

Am continuat să cred și am sperat,
Că este un colț de rai și pentru mine,
Te rog, păstrează-mi locul rezervat
Te-am întâlnit și acum îmi este bine.

Am savurat chemarea din dorință,
Din ochii tăi se revărsau scântei,
Cu-n gest discret și apelul la voință
Am înțeles că tu mă vrei.

Din ce în ce mai mult mă fascinezi,
Cu senzații rare, râvnite de săruturi ,
Simțiri profunde când mă îmbrățișezi,
Ca o vibrație venită din străfunduri.

Trăirile le am, sunt greu de explicat,
În două trupuri iubirea desfide și exultă,
Am transformat cu tine plăcerile-n păcat
Ce ne-a trimis în starea totală și ocultă.

Cu tine, trăiesc ce n-am trăit nicicând,
Momente unice cu farmec instinctual,
Mă înalț cu tine, mă înalț cu tine-n gând
M-ai fascinat cu șarmul spiritual.

SLG – Februarie 2016.

Lasă un răspuns