«

»

Nina Gonţa: În autobuz…

nina

Prind un loc, mă aşez confortabil. În faţa mea, două tinere, una cu aparat dentar, buzele vopsite strident, conturate cu creion. La ce i-o fi trebuit? Şi aşa e simpăticuţă. În dreapta, în picioare, un domn cu o doamnă mult mai tinerică. Au urcat împreună. Se uită galeş la ea, dar e unul cam expirat, degeaba şi-a vopsit părul şi şi-a aruncat un fular aşa, a la Florin Piersic, e caraghios. Cu mustaţă şi sprâncene negre, stufoase, iar părul… roşcat. A cam greşit culoarea. Îmi provoacă silă bărbaţii cu părul vopsit, nişte muieri desfrânate. Mai trag cu coada ochiului la ei, nu odată, căci moşul o soarbe din ochi pe mult tinerica (faţă de el…). De fapt, o avea şi ea în jur de 40, dar e înaltă, subţirică, chiar slabă, în costum cu pantalon, cu o servietă de … avocat, în mână. Vorbesc despre bani, serviciu.
Văd, aud. Zumzet în jur…
În spatele meu, o voce de femeie se dezlănţuie, la telefon:
– Ştii ce, tu să termini cu insinuări dintr-astea. Eu ştiu mult mai multe decât crezi tu, despre tine!
– Ce, eu am făcut aşa ceva, idiotule, dobitocule, să nu mai vii la uşa mea că-ţi dau foc! Te ia dracu! Auzi?
– Tu să taci! Tu să taci!
– Uite la el, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute!
A închis.
Nu mă întorc, deşi sunt curioasă. Mi-e genă. După glas, e tânără. O voce: ,,Lasă-l, nu-i mai răspunde la telefon! De ce-ţi pui mintea cu el, cocălarul!”.
Se pare că nu-i singură…
– Îl blochez! Mi-a mâncat viaţa anii ăştia!
Zumzet, zumzet în jur. Fetele din faţă… O fi studente:
– La mate profu se dă în spectacol… Ai văzut cu ce frezură dată cu fixativ a venit. E bătrân, are peste 40.
– Ei, 40 nu-i chiar aşa mult. Vrea să placă, nouă. Hi, hi.
Coboară. Pe locul lor se aşează greoi o femeie grasă, cu multe bagaje, cu un copil de vreo 5-6 ani. Copilul e jigărât. „Mai bine ai mânca mai puţin tu, cucoană, şi i-ai da copilului!”, mă prind că zic, în gând. Bine că n-am spus-o cu voce tare!
În dreapta, tânăra cu moşul…Ea:
– Păcat că nu reuşesc în toate părţile, aş lucra şi acolo, nu iei 15 milioane din drum (ăştia încă trăiesc în… banii vechi…)
Moşul îi spune ceva nedesluşit, sorbind-o, în continuare, din ochi.
Nu are nici o şansă, săracul! Mai mult ca sigur!

Cobor… eu.
Autobuzul îşi duce grijile şi zumzetul tuturor… mai departe.
Îmi place să observ…oameni.

1 comment

  1. Nina Gonţa

    Mulţumesc, dragă Emilia Ţuţuianu, pentru surpriză

Lasă un răspuns