«

»

Episcop general de brigadă dr. Partenie Ciopron – 120 de ani de la naștere


Partenie Ciopron s-a născut la data de 30 septembrie 1896 în satul Păltiniş, judeţul Dorohoi. Botezat cu numele de Ştefan, după absolvirea şcolii primare din satul natal, vlădica Partenie Ciopron, va fi primit ca frate la mănăstirile Gorovei și Slatina, din jud. Suceava.
În Războiul pentru Întregirea României, încorporat la Regimentul 29 Infanterie, a luptat ca soldat și subofițer pe front, fiind rănit la data de 12 iulie 1917, în luptele purtate în zona Cașin-Oituz . Demobilizat în anul 1921, va reveni la Mănăstirea Slatina, și va fi primit în rândul monahilor cu numele de Partenie. Remarcat de Pimen Georgescu, mitropolitul din acea vreme al Moldovei este mutat la Iași ca diacon la catedrala mitropolitană.
În anul 1929 va absolvi Seminarul teologic ,,Veniamin Costachi” și ulterior devine student la Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde va fi coleg cu preotul confesor al garnizoanei Roman, Gheorghe Adăscăliței.
Între cei doi viitori ierharhi, se va statornici o strânsă prietenie, peste ani, Partenie Ciopron din postura de Episcop al Armatei va oficia de multe ori la biserica militară a garnizoanei Roman, înființată în anul 1889.
Prin Decretul Regal din 18 iunie 1924 se promulgă Legea şi Regulamentul privitoare la organizarea clerului militar, act normativ destinat : ,, să asigure soldatului român o educaţie sufletească, şi să manifeste iubire de neam şi de ţară ” după cum afirma Î.P.S. Pimen în anul 1921.
În virtutea acestei legi, conducerea acestei noi structuri din cadrul Armatei Române era încredinţată unui episcop militar, numit episcop de Alba Iulia şi care era situat în fruntea unui Inspectorat al Clerului Militar. Episcopul general de brigadă dr. Partenie Ciopron a păstorit clerul militar din data de 17 iunie 1937 până în august 1948 , când autorităţile comuniste, laicizând armata, au desfiinţat Episcopia Armatei şi clerul militar.
Partenie Ciopron a fost hirotonit arhiereu și ales episcop militar cu titlu de Alba Iulia și investit în funcție la data de 8 octombrie 1937, prilej cu care, la Castelul Peleș , locul unde a avut loc ceremonia declara:
,,Pe front (1916-1918) cu arma am alungat pe dușman, de azi înainte cu arma cuvântului evanghelic- secondat de preoții militari – voi predica ostașilor de la un capăt la altul al țării credința lui Dumnezeu, credință și supunere Regelui, iubirea de patrie, disciplina necondiționată.
Instalarea lui Partenie Ciopron în Scaunul Episcopal a avut loc la data de 10 octombrie 1937 în Biserica Catedralei Încoronării din Alba Iulia. După instalarea sa în Scaunul Episcopal, generalul de brigadă dr. Partenie Ciopron a demarat procesul de organizare a Inspectoratului Clerului Militar, și de creare a cadrului adecvat de acțiune al preoților militari, a căror numire a hotărât să se facă în urma susținerii unor concursuri.
În prima sa scrisoare pastorală către preoții militari din subordine, aflați pe tot cuprinsul țării, datată 20 noiembrie 1937, episcopul Armatei, Partenie Ciopron, scria:
,,Ca fost ostaș, îmi dau seama ce influență are cuvîntul preotului, mai ales în împrejurări grele. Și astăzi, după 20 de ani, am înaintea ochilor figura preotului militar de pe front (preotul Ion Danalachi, confesorul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi), la care mă uitam ca la un trimis al lui Dumnezeu, și îmi amintesc cu emoție de cuvintele pe care ni le spunea înainte de începerea luptelor, oțelindu-ne sufletele: «Viața unui om – spunea el – oricît de lungă ar fi, nu reprezintă aproape nimic față cu veșnicia; deci a-ți încheia viața mai tîrziu sau mai devreme, n-are importanță, însă foarte important este felul cum ți-ai încheiat viața și ce moștenire ai lăsat urmașilor tăi. Acel om se poate socoti pe deplin fericit, pe care sfîrșitul vieții l-a găsit făcîndu-și datoria”
În perioada cât a stat în fruntea clerului militar Partenie Ciopron a acționat pentru îndrumarea activității celorlalte culte cu reprezentare în armată, încadrând mulți preoți pentru cultele minoritare.
Un moment extrem de important îl reprezintă apariția în luna mai 1940 la Alba Iulia a revistei ,, Arma Cuvântului”, buletinul Episcopiei Armatei, care se va dovedi cea mai puternică, reprezentativă și influentă revistă de pe Frontul de Est. După cum sugerează chiar titlul ei , revista punea în legătură două instituții fundamentale ale țării, Armata și Biserica. Episcopul Partenie Ciopron referindu-se la obiectivele publicației declara că în paginile acesteia vor fi prezentate:
,, probleme de actualitate, care interesează cadrele militare, rezultatele activității preoților, se vor dezbate toate problemele care privesc fortificarea sufletească a ostașului român.
În perioada 1940-1944, durata celor patru ani de apariție a revistei, au fost editate 19 fascicole , cuprinzând 48 de numere și 1053 pagini, în interiorul cărora deslușim profunzimea pastorației clerului militar, duritatea încleștărilor de pe front , eroismul, tăria morală și spiritul de jertfă al ostașilor noștri.
Începutul celui de-al Doilea Război mondial i-a găsit pe episcopul Partenie Ciopron și întreg clerul militar pregătiți pentru îndeplinirea misiunilor ce li se vor încredința.
Începând cu data de 23 august 1944, timp de patru ani, Episcopia Armatei a dus o luptă între pastorație și înregimentare în regimul comunist impus de armata sovietică. La data de 22 august 1948 Episcopia Armatei a fost desființată, încheindu-se astfel un lung răstimp în care Armata și Biserica evoluaseră împreună.
Cu această ocazie încetează și rolul jucat de unul dintre cei mai prestigioși conducători ai Episcopiei Armatei – Episcopul general de brigadă Partenie Ciopron.
Întors în rândurile Bisericii Ortodoxe române, Partenie Ciopron va ocupa între anii 1948-1949, funcția de profesor și director al Seminarului monahal din mănăstirea Neamț , vicar patriarhal între 1949-1950, stareț al mănăstirii ,,Sfântul Ioan cel Nou ” de la Suceava 1950-1961, și, locțiitor de episcop al Romanului și Hușilor în perioada, decembrie 1961- februarie 1962.
La data de 4 martie 1962 Partenie Ciopron a fost înscăunat episcop al Episcopiei Romanului și Hușilor, unde va păstori până la data de 1 ianuarie 1978, când bolnav, dar și din cauza necazurilor făcute de Securitate, se va retrage la Mănăstirea Văratic.
Nu va scăpa însă de represaliile regimului comunist instalat la putere în țară, pe motiv că în timpul campaniei din Est a elaborat o serie de pastorale în care îndemna ostașii să lupte contra bolșevismului ateist, și pentru apărarea credinței și gliei strămoșești.
În anul 1960 este anchetat de către autoritățile comuniste, având drept cap de acuzare, elaborarea acelorași pastorale din timpul campaniei împotriva Uniunii Sovietice când a îndeplinit funcția de Episcop al Armatei.
Episcopul Partenie Ciopron va înceta din viaţă la data de 28 iulie 1980, fiind înmormântat în cimitirul aflat în curtea Mănăstirii Văratic.
Slujba înmormântării s-a săvârșit în ziua de 30 iulie, printre participanți numărându-se Î.P.S. Mitropolit Teoctist al Moldovei și Sucevei, P.S. Eftimie Luca al Romanului și Hușilor, P.S. Roman Ialomițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, P.S. Cuv.Arhim. Bartolomeu Anania, directorul Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, maica stareță Nazaria Niță, profesori de la Seminarul teologic de la Roman, preoți, consilieri, protopopi, călugări, soborul maicilor, rude, precum și un mare număr de credincioși.
Anul acesta a apărut la Editura Militară, volumul ,,Episcopii Armatei Romane. Biografii. Documente (1921-1948)”, semnat de prof. univ. dr. Aurel Pentelescu si drd. Ionut-Constantin Petcu.
Pentru prima data in istoriografie, au fost adunate sub coperțile unei singure lucrări documente in temeiul cărora Episcopia Armatei Române, in anii 1921-1948, a fost o instituție de importanță majoră in societatea românească, cu un rol major în educația creștină si cetățenească a militarilor.

Sorin GRUMUȘ

Bibliografie:
– Serviciul Istoric al Armatei – ,,Calendarul tradițiilor militare 2013” , București 2013.
– PĂCURARIU,MIRCEA,,,Dicționarul teologilor români” ediția a II-a, Editura Enciclopedică, București, 2002.

Lasă un răspuns