«

»

Gabriel Stănciulescu – versuri

România, Mamă țară

România, Mama țară,
Vatra unui neam destoinic,
Dumnezeu de prima oară
Te-a sortit de-apururi rodnic.

De la Nord la Marea albastră,
Și înapoi peste Carpați
V-ați dorit să fie a voastră
Țara noastră cuib de frați.

Nu v-am dat de bună voie,
Nici pamânturi și nici biruri,
Și nici n-am avut nevoie
De ale voastre chilipiruri.

Iubește-ți Române, țara!
Când pleci, ia-ți cu tine glia,
Și când urci pe trepte scara
Ia-ți cu tine, România!

Ai bani mulți în țări străine,
Și belșug să pui pe masă,
Vorbește-ți neamul de bine
Că într-o zi te-ntorci acasă.

Ia-ți puterea din strămoși,
Pune flori la veșnicii,
Nu uita de ani frumoși
Petrecuți lângă cei vii.

Țara ta îți e familie,
Te iubește ca o Mamă,
Și pe un tril de ciocârlie
Simți pământul cum te cheamă.

Vino acasă dragă frate,
Te va-mbrățișa iubirea,
Nicăieri nu ai de toate
Dar aici, îți e menirea.

SLG – August 2016

Cât de tandră ești, iubire !

Nicicând n-aș fi bănuit iubire,
Că fără tine viața-i seaca,
Nu tu dragoste, nu tu simțire
Totul doarme și se îneacă.

Căutăm discret , nu răscolim,
În mrejele iubirii, croită pentru doi,
Unii au spor, alții tânjim
La idile păstrate pentru noi.

Îți gust spontan din roua de pe buze,
Și-mi clocotește sângele-n artere,
Nu am măsură, nu am scuze
Nu pot să opresc dorința, ce îmi cere…

Mi-am pierdut controlul, din iubire,
Sunt dominat de tine, pasiune,
De m-aș trezi din vis, în fericire
Aș crede în tine ca-n minune.

Ți-aș lua eu totul, omenesc ,
Să-ți sorb aroma din privire,
Mă fascinezi când te doresc,
O, cât de tandră ești, iubire !

SLG – Decembrie 2015.

Lasă un răspuns