«

»

Însemnăriler unui fost cercetaș mobilizat în garnizoana Roman, în Războiul pentru Întregirea României

Profesorul și pubicistul Alexandru Daia a făcut parte din grupul primilor cercetași din România, în cadrul Liceului ,,Gheorghe Lazar” din Bucuresti. A participat ca cercetas la Primul Război Mondial, întâmplările din acei ani fiind povestite in jurnalul autobiografic ,Eroi la 16 ani”, lucrare publicata la București în anul 1981, la Editura Ion Creangă.
După încheierea Primului Război Mondial, rămâne in cercetășie si devine comandantul cohortei III Bucuresti, intre anii 1928-1936. Va publica de-a lungul timpului diverse articole in „Cercetașul” si in alte reviste cercetășești.

În anul 1990, Alexandru Daia a pornit si realizat demersurile pentru reinființarea cercetășiei.
La data de 15 august 1916, la data intrării României în război alături de puterile Antantei, proclamaţia regelui Ferdinand este urmată și de mobilizarea cercetaşilor. Principele Carol predă comanda Marii Legiuni, către profesorul Gheorghe D. Mugur şi profesorul Gh. M. Murgoci.
Până la sfârşitul războiului cercetaşii vor fi întrebuinţaţi atât la serviciile auxiliare ale armatei, cât şi în serviciile publice, ca sanitari/brancardieri, curieri, furieri, telefonişti, telegrafi,
observatori, paznici, călăuze, plantoane, picheri, poliţişti, ajutoare în ateliere sau la munca câmpului.
Foarte important este faptul că prin efortul lor susţinut, cercetașii au reuşit să elibereze un surplus de combatanţi pentru prima linie și au contribuit la menţinerea unor activităţi vitale în spatele frontului.
În ziua de 8 ianuarie 1917, Alexandru Daia în vârstă de 17 ani, cercetaș evacuat din București, în colonia Solești din județul Vaslui, pleacă în căutarea tatălui său, medic militar de rezervă, care se afla cartiruit cu Spitalul Mobil al Corpului II Armată în comuna Elisabeta Doamna (astăzi comuna Horia).
Ajuns la ora prînzului în orașul Roman, autorul consemnează:
,,Orașul Roman, capitală de județ, este una din frumoasele așezări moldovenești.Oraș patriharhal.O grădină publică întinsă începe chiar din fața gării. Strada Mare, în continuarea șoselei naționale, se înfățișează cu o arhitectură proprie, cu mari clădiri în mijlocul curților gospodărești.
Impresionante sunt zidurile masive ca de cetate, ale bisericii ,,Precista” de la Episcopia Romanului, în clădirile căruia este instalat un mare spital militar.Pentru a ajunge la Spitalul Mobil al Corpului II de Armată, am trecut podul care încalecă apa Moldovei, Moldova lui Dragoș, cel care vînînd zimbrul îi puse chipul pe stema țării.”
După o săptămână petrecută în garnizoana Roman, Alexandru Daia scrie:
,,A trecut o săptămână de cînd mă aflu la Elisabeta Doamna, un sat mare, modern, crescut în coasta Romanului, ca o suburbie a lui, de care este despărțit numai de apa Moldovei. De o săptămână încheiată fac parte din personalul auxiliar al Spitalului Mobil al Corpului II Armată”.
Din însemnările autorului desprindem faptul că acesta se deplasase la Roman cu automobilul, împreună cu profesorul Gheorghe D. Mugur, comandantul ,,Corpului cercetașilor de război” care venise să inspecteze organizațiile locale cercetășești.
Situația dramatică din garnizoana Roman, unde alături de un număr mare de structuri militare aflate în refacere și reorganizare, se aflau și un număr foarte mare de refugiați, se desprinde și din însemnările autorului, din data de 28 februarie 1917 :
,,De dimineață mă duc la Roman, să văd dacă nu găsesc de cumpărat ceva de-ale mîncării, pentru drum…În băcănii nu găsești nimic. Piața, pe unde am trecut, de curiozitate, este goală…Am căutat degeaba…”
Din însemnările autorului, consemnate la data de 15 martie 1917 aflăm despre primul caz de tifos exantematic de la Spitalul de contagioși din garnizoana Roman:
,,Tocmai venisem la infirmerie, când doi brancardieri aduceau pe targă un soldat, ce părea în agonie. Prezenta simptomele unei boli caudate și necunoscute. Toți erau înmărmuriți. Nimeni nu știa despre ce este vorba…La secția de contagioși a spitalului din Roman, medicii luați prin surprindere, n-au știut în primele zile ce diagnostic să pună.”
Însemnările profesorului și publicistului Alexandru Daia din lucrarea , Eroi la 16 ani- Însemnările unui fost cercetaș ” reprezintă o contribuție importantă la istoriografia miltară a garnizoanei Roman, în Primul Război Mondial.

Sorin GRUMUȘ

Bibliografie:
– Alexandru Daia, Eroi la 16 ani, Editura Ion Creangă, București, 1981
– www.cercetasia.blogspot.ro

Lasă un răspuns