«

»

Mariana Gurza – Poeta Dacina Dan, cu inima pe-o frunză de vie

,,Inefabil și diafan, ca un desen transparent, însă de o ironie subtilă”, volumul bilingv (română-engleză) de versuri „Aparent/ Illusory”, semnat de Dacina Dan, a apărut la Editura SINGUR, în colecția SCRISUL DE AZI. Traducerea în limba engleză, a fost asigurată cu mult profesionalism, de către Mădălina Maria Dăncuș.
Un titlu incitant, cu implicații filosofice, dacă ne-am raporta la ideea că, nu există un adevăr real, ci un adevăr aparent .
Poeta Dacina Dan, purtând cu ea o singură iluzie, dorește să se regăsească în gene de floare. Este iubire și lacrimă, este însăși poezia-n care vine ploaia. (Nichita, mereu/pag. 21).
În zbor , s-ar contopi cu cerul, ar declina cu norii/…ar dezbrăca speranța/ în stropii de ploaie/… dansând sub lună/cu picior de izvor. (Zbor/pag.23).

5f04


Dacina Dan este într-o perpetuă căutare a eului copleșit de iubire, frumos și speranță, deși uneori, plouă cu singurătate. Utilizează principiul disonanței în creație (lirismul ei fiind prins între trăiri contradictorii). O singurătate pe care mi-o explic, cunoscând autoarea, prin dorul de locul copilăriei. Nostalgii, uneori revoltă interioară, pentru acele zile când zborul, teii, bluzele brodate cu frunze, părul mirosind a fluturi, erau în dialog cu ploaia care îi vorbește …/despre iubiri/mereu amânate. (Nostalgie/pag.27).
Poezia Dacinei Dan este o poezie modernă, folosind metafora revelatorie. Misterioasă, își pune inima pe-o frunză de vie…/iar cerul are aripi/ şi topește cuvinte…/regizorul care i-a semnat prezentul/a răsfoit o carte/și-a lăsat-o deschisă/pe-o masă cu pietre/și-acum stâncile-mi rănesc trupul. (Regizorul/pag. 29)
Poeta surprinde lucrurile, limbajul, într-o continuă metamorfoză, atribuind adesea alte sensuri: chiar și aici/amiaza are trup de cruce/nici rug măcar/poate un gând…, rătăcește prin templul subfebril/ce-n nopțile curând brumate/va rugini exuberant/inutil.(Rug/pag.41)
Dacina Dan folosește tehnica ingambamentului care dă o notă mai personală poemelor.
indicibilă e sâmânța
cuvântul
un copac
în care atârnă strâmb
două inimi albastre
în timp ce una bate
cealaltă-nmugurește
sărbătorind tăcerea dintre noi
cu frunze
(Cuvânt/pag.53)

Apropierea de Nichita, Blaga și chiar Bacovia, se reflectă în poeme. Principiul fanteziei dictatoriale prin care poeta crează universuri posibile, se supun doar propriei sale imaginații.
Volumul „Aparent/ Illusory”, semnat de Dacina Dan, într-o grafică excelentă, se bucură de o coperta și o prefață create de fiica sa, Mihaela Gheorghiu.
Parafrazându-l pe Lucian Blaga, poetul rămâne ,,un donator de sânge la spitalul cuvintelor.” Volumul „Aparent/ Illusory” își are drumul său…Se spune că un volum este o pasăre, cu mai mult de o sută de aripi, gata de zbor.
Poeta Dacina Dan, oferindu-ne cu generozitate ars poetica, într-o lume însetată, îşi oferă simbolic cuvintele – adică pe sine însăşi – lumii întregi.

Mariana Gurza
Timișoara
9 decembrie 2016

Lasă un răspuns