«

»

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Gramaprintr-o crapatura ingusta
dintr-un acoperis
privesc cerul
care privit asa
se lasa patruns
si fara rusine
isi expune privirilor
si simturilor mele
misterul.
doar privit

in acest fel
cerul imi marturiseste
tragedia lui infinita
„sunt hamal
imbracat de gala
in albastru si negru
dar in spate car
astrii, comete,
gheata si praf.
sunt pedepsit
si pedeapsa mea-i eterna!
inconstient tu ma privesti
razi, te bucuri
cand ma vezi
si ma arati cu degetul
femeilor si copiilor
din jurul tau.
halal prieten
imi mai esti!”

ies repede afara
ridic ochii in sus
si el
ala chinuit
de patimile si
de pacatele noastre
nu mai e acolo

ma grabesc
inapoi in casa
dar intre timp
cineva a reparat acoperisul!

dimitrie, 2/1, 2017

Lasă un răspuns