«

»

Preotul profesor Constantin Nazarie, șef al Serviciului religios al Armatei Române în Războiul pentru Întregirea României


Constantin Nazarie s-a născut la 16 martie 1865 în satul Grădiștea , comuna Vultureni, fostul județ Tecuci, într-o familie cu origini de țărani răzeși. A urmat școala primară în orașul Bacău, cursurile Seminarului Teologic din Roman, între anii 1881-1885 și ulterior trei clase superioare la Seminarul ,,Veniamin Costachi” din Iași.
La Seminarul Teologic din Roman, elevul Constantin Nazarie a fost impresionat de preotul iconom Dimitrie Matcaș, director și profesor, despre care va scrie mai tărziu:
,,Nu voi pretinde că Economul Dimitrie Matcaș a fost parte din categoria oamenilor și bărbaților noștri geniali, voi pretinde că a fost un preot bun, un dascăl excelent și mai presus de toate un eminent patriot.”
În anul 1888, Constantin Nazarie ajunge student la Academia Teologică din Kiev, cu sprijinul Episcopului Melchisedec Ștefănescu, protectorul și binefăcătorul său.
La 1 ianuarie 1894 a fost numit secretar și pedagog șef la Seminarul Teologic din Roman, iar la data de 1 septembrie același an, a fost numit directorul Cancelariei Episcopiei Romanului.
În anul 1894 s-a căsătorit cu Maria, fiica preotului Vasile Stupcanu din Roman, cu care a convețuit zece ani și a avut doi copii.
Soția sa a decedat în anul 1904 și Constantin Nazarie a rămas văduv toată viața, conform tradiției canonice creștin-ortodoxe. La data de 26 ianuarie 1896 a fost hirotonit preot în Catedrala Episcopală din Roman , iar la sfârșitul acelui an a fost numit profesor și director al Seminarului Teologic din Roman. În anul școlar 1898-1899 a fost transferat în funcția de profesor și director, la Seminarul Central din București.
A publicat de-a lungul timpului valoroase lucrări de teologie : ,,Raportul dintre teologia morală și teologia dogmatică” , București, 1904, ,,Duminica,botezul și ierharhia bisericească după adventiști”, București, 1910, ,,Combaterea principalelor învățături adventiste” București, 1913, ,,Activitatea preoților de armată în Campania 1916-1918, București, 1921, etc.
Cu adresa nr.60 din 18 mai 1915 , Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române înștiința pe părintele profesor Constantin Nazarie:
,,Noi avem onoarea a vă face cunoscut că în ședința sa din 15 mai curent, v-a ales, cu unanimitate, ca protopop sau supravizor al preoților din armată , în caz de mobilizare, atașat pe lângă Marele Cartier General, ca delegate al Sfântului Sinod în această însărcinare.Vi se transmite deci odată cu aceasta, în copie, și decizia votată de Sfântul Sinod în această ședință, privitoare la preoții de armată, spre știință și confirmare”.
De remarcat, este faptul că această adresă era semnată de către Președintele Sfântului Sinod, Mitropolitul Primat Conon Arămescu-Donici. Decizia de numire în această funcție era semnată de zece ierharhi, în frunte cu Mitopolitul Pimen Georgescu al Moldovei și Sucevei.
Protopopul Constantin Nazarie a funcţionat ca şef al Serviciului Religios al Armatei în gradul de colonel asimilat. În campania anilor 1916 – 1918, în baza ordinelor Marelui Stat Major, au fost mobilizaţi în total 252 de preoţi.
La sfârşitul Războiului pentru Întregirea României, din totalul celor 204 preoţi mobilizaţi pe front, au fost, ca pierderi de război, un număr de 30 de preoţi, din care: 5 morţi, 6 răniţi și 19 dispăruţi.
Faptele de eroism ale preoţilor mobilizaţi şi aflaţi pe front în Războiul Întregirii Neamului au fost impresionante. Elocvent în acest sens este discursul rostit la data de 10 aprilie 1918, de către generalul Constantin Prezan, fost Şef al Statului Major General, aflat în vizită la Serviciul Religios:
„Preoţii şi-au făcut mai mult decât datoria şi este o cinste pentru cler, care alături de ostaşi, a dat mai mult decât i-am cerut noi pentru Ţară şi Neam.“
De remarcat în acest context sunt faptele de eroism săvârșite de protosinghelul (asimilat gradului de locotenent) Justin Şerbănescu, din Regimentul 21 Infanterie, care a fost distins cu Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a conform Înaltului Decret nr. 1561 din 25.06.1918:
,,Pentru priceperea, vitejia și dragostea de patrie de care a dat dovadă pe câmpul de luptă în anul 1916, când văzând că regimentul ,,Feldioara” a pierdut în luptă toții ofițerii și pe comandantul care fusese rănit pe Clăbucetul Taurului, a luat comanda regimentului și, luptând zi și noapte, a respins inamicul până la Muntele Susai, oprindu-l de a ocupa Azuga. În luptele de pe muntele Dihamului, a condus un batalion de dispersați, iar la 17 noiembrie 1916 a fost pentru a doua oară rănit pe muntele Sorica, refuzând evacuarea pentru a nu se despărți de vitejii săi ostași.”
În anul 2016 a fost tipărită la Editura Militară, lucrarea Episcopii armatei române.Biografii.Documente (1921-1948) scrisă de comandor (ret.) prof. univ. dr. Aurel Pentelescu și drd. Ionuț-Constantin Petcu. Lucrarea conține un capitol dedicat preotului iconom stavrofor Constantin Nazarie intitulat: ,, Preotul iconom stavrofor Constantin Nazarie (1865-1926) promotor al episcopatului militar românesc.
Preotul profesor Constantin Nazarie a încetat din viață la data de 21 martie 1926, la vârsta de 61 ani și este înhumat în Cimitirul Bellu Militar din București.

Sorin GRUMUȘ

Bibliografie:
– PENTELESCU, AUREL, PETCU,CONSTANTIN-IONUȚ Episcopii armatei române.Biografii.Documente (1921-1948), Editura Militară, București, 2016.
– STĂNESCU, EUGEN, PREDA,GAVRIIL, COSMA, MIRCEA, STĂNESCU, IULIA, Cavaleri ai ordinului militar de război,, Mihai Viteazul”, Editura SALGO, Sibiu, 2012.

Lasă un răspuns