«

»

Tiberiu Tudor – Ciutura

Prin fumul amintirii trece-mi
Acel ţinut de vulpi polare,
Iubeai şi străluceai asemeni
Zăpezii proaspete în soare.

Tiberiu Tudor

Ninsoarea caldă se topise
Când ai rămas, ca să mă mânii,
Cu buzele întredeschise
Sărut pe ciutura fântânii,

Fără să simţi că sunt prea tânăr
Ca să cunosc ce e iertarea,
Fără să ştii că, de milenii,
Sunt logodit cu disperarea

Şi voi pleca, păstrând doar harul
Mersului tău lovind scaieţii,
Înmărmurit în chihlimbarul
Versului bun al tinereţii.

Mi-e versul pustiit şi rece
Ca o privire disperată,
Chiar dacă dragostea mai trece
E de năluci împresurată.

Din timp, din ciutura fântânii,
În cercuri chipul tău apare,
Surâzi şi străluceşti asemeni
Zăpezii proaspete în soare.

Lasă un răspuns