«

»

Lia Ruse – versuri

24 IANUARIE 1859
Cuvintele, azi,-mpletesc peste ianuarie
Ecouri răsturnate în sunet repetat,
Iar înfloresc Unirea pe a ţării arie
Sărbătorind măreţul vis, de-atunci, realizat…
…………………………………………………………………..
Paşii, în omăt, au lăsat o scriitură
Moldoveni şi munteni Milcovul l-au sorbit
O lumină sonoră a trecut prin natură
Şi brusc din inimile lor o simţire-a ţâşnit.

Vorbele picurate Ioan Roată le-a rostit
Sensul lor le-a deschis România visată
O, ca-ntr-o poveste, dorinţa lor s-a-mplinit.
Da! A fost o bucurie pe veci neuitată.

Apoi, s-a refăcut ordinea interioară
Clipa prinzând, ca principe, pe Cuza Vodă
Amintirea a rămas bun gravat pe ţară
Şi-n memorie trăieşte cântată în odă.

2 comments

  1. Horga Mihai

    ROMÂNII ȘI UNIREA
    (pamflet)
    Suntem dintr-o rădăcină / fiecare-avem tulpină
    Cum s-ar spune, suntem frați / dar suntem și dezbinați
    Depinde cum vrei s-o iei / suntem buni sau suntem răi
    Cam așa sunt toți românii / puternici ca și gorunii
    Au și un nărav din fire / încă fără lecuire
    Știți că ni se povestește / „unde-s mulți, puterea crește !”
    Dar asta a fost odată / pe vremea lui Moș Ion Roată
    Azi românii s-au schimbat / invidia i-a stricat
    Se ceartă, își dau „la gioale”/ unul nu se lasă moale
    Pe față le vezi mânia / cine pierde?-România !
    Români, fiți calmi, vă conjur / uitați-vă împrejur
    La unguri, ruși sau evrei / ce bine se-mpacă ei
    Mai grozavi nu sunt, să știți / însă sunt mult mai uniți
    Ca spicele într-un snop / și își ating al lor scop
    Înc-o vorbă se mai știe : /Frumoasă ești Românie !
    Dar nu ești prea fericită / păcat că ești locuită …
    Popoarele-au protestat / Doamne, la români le-ai dat
    Pământ mănos, bogății / nouă, doar locuri pustii
    Ciocu mic ! imediat …/ să vedeți ce șefi le-am dat !
    ………………………………………………………………
    Bine-ar fi, de s-ar putea / a sta și a cugeta
    Români, să vă fie bine / știți cum să trăiți de mâine?
    Hai să facem legământ / Raui-i aici, pe pământ!
    Să trăim armonios / să ne comportăm frumos
    Și să nu ne mai certăm / măcar să ne suportăm
    Românii uniți de-ar vrea / și munții i-ar răsturna !
    Hai să facem, cum se spune / România-n astă lume
    Chiar Grădina Raiului / Și a Maicii Domnului !
    (Mihai Horga – Roman, Neamț )

  2. Tihon Tit

    „De la Nistru până la Tisa,
    Tot românul îşi cântă limba.”

    Sfinţit tărâm de peste râul Prut,
    Ţinuturi vechi de ape rupt a fost,
    Atunci Unire Dumnezeu a vrut,
    Prin basarabeanul Ion pe nume,
    Botezat de limbă-n ape tricolore.

    Şi românii trişti de peste Nistru,
    Umplut-au cu lacrimi vadul Prut,
    Departe de tărâmuri peste Tisa,
    Unde aceeaşi limbă o vorbeau,
    Românii ce îşi pierdeau româna.

    Şi-n luna pâinii ce-a dat în copt,
    Pânea fost’a fărâmiţată-n plumbi,
    Şi prea multe trupuri sângerânde,
    Vorbind prin ţări străine limba,
    Jeleau românii şi graiul cel latin.

    Multe neamuri s-au pierdut în van,
    Cu îngerii sfinţiţi de Ştefan Mare,
    Printre cetăţi cu nume de romani,
    Şi alte neamuri vii de lângă Sfinx,
    Ştiau atunci strămoşii daci româna.

    Şi Dumnezeul sfânt a spus din nou,
    Să fie o lacrimă umplută de lumină,
    Cufundată-n mare de bătrânul Prut,
    Cu durerea braţului drept schingiuit,
    Scrisă în româna la Cetatea Albă.

    Şi’odat cei huliţi de nume românesc,
    Veşnicia depărtărilor de frig oculte,
    Prin lagăre siberiene de antihrist voit,
    Orgii erau pentru limba cea română,
    De toţi vorbită-n graiul lui Zalmoxe.

    Rupând în două trupul latin sfinţit,
    Şi crucea sfântă ce-o duceau în doi,
    Cu vocea dacilor ce spuneau Amin,
    Şi al graiului voloh de peste munţi,
    Că toţi românii încă ştiau româna.

    Şi iar uniţi o clipă de un Pod de Flori,
    Ofilit de viaţa grea a Noului Imperiu,
    De farisei lumii noi prea repede uitat,
    Printre cuvinte meşterite la Bruxelles,
    Când se uită rostul celor două limbi.

    Şi iar Românul de-o mână ciung,
    Şi sora mică cea bună fără mumă,
    Şoptea încet, încet, un vers divin,
    Plutind pe râul limbii falnic tricolor,
    De toţi românii ce cântau româna.

    Veni-vor timpuri noi, din noi cu noi,
    Ca divinul cânt a limbii cea română,
    „Hai să dăm mână cu mână,
    Să-nvârtim unirea-n limba română.”

    „De la Nistru până la Tisa,
    Tot românul îşi cântă limba.”

Lasă un răspuns