«

»

Lenuţa Neacşu: Poveste adevărată

Lenuta Neacsu


Amintiţi-vă de o poveste minunata care v-a încântat copilăria. Se numeşte ,Povestea Porcului  de Ion Creangă, şi sună cam aşa : un frumos fiu de impărat a fost blestemat sa trăiască intr-o piele de porc până la o vreme ,când va putea să se lepede de ea şi să trăiască cu adevărata sa înfățișare, aceea de fiu de împărat, de prinţ moştenitor.In fiecare seară el avea totuşi îngăduinţa să se lepede de pielea de porc şi să se bucure de frumoasa sa piele de om , de adevărata sa înfăţişare, aceea de OM. Dimineaţa blestemul se relua şi-odată cu el prinţul se transforma în porc , trăind o viaţă plină de umilinţe şi dureri cumplite .Singurul gînd care îl insufleţea ziua era că acuşi –acuşi vine ea seara şi se va transforma în ceea ce era de fapt :prinţ moştenitor. V-aţi amintit?Privi-ţi-vă acum chipul în oglindă şi luaţi aminte la ce vedeţi. Ceea ce aveţi mai bun nu se poate vedea cu ochiul liber, de aceea folosiţi-vă de ochii sufletului ca să pătrundeţi dincolo de realitatea trupului omenesc. In interiorul nostru domneşte ceva divin, măreţ ,de o frumuseţe ce nu poate fi descrisa în cuvinte ,este adevărata noastră identitate, adevărata noastră natura …de moştenitori ai cerului Tot ce-avem mai de preţ e ascuns în sufletul nostru şi acoperit cu o piele de carne; am fost lăsaţi să traim într-o piele de om până când va veni DOMNUL IiSUS sa ne ia pe toţi în împărăția sa şi să ne redea adevărata infatisare Va veni o zi când trupul acesta pieritor se va transforma, se va îmbraca cu nemurire şi slava şi va straluci ca soarele Va pieri pielea noastra de om şi odata cu ea şi chipul nostru muritor pentru a descoperi adevarata frumusete a chipului pe care –l vom purta ca fii şi fiice ale Domnului Până atunci insa, nu ne rămâne decât să ne dezbracam în fiecare seară de pielea noastră de om mândră şi totuşi pieritoare şi să privim la lucrurile veşnice pe care le vom primi, la frumusetea ascunsa a sufletului care nu se poate vedea şi care e vesnică Atunci când nu ne mai priveste nici un ochi ,când stând pe genunchi ne-am adunat mîinile a rugaciune şi ne-am întors privirile spre noi însine, sufletul nostru iese la iveala în toata spendoarea şi frumusetea sa El zboara purtînd pe aripi rugăciunea noastră ascunsă ;trece peste intunericul şi groaza noptii,trece peste nori şi furtună şi ajunge în prezenta atit de caldaă şi luminoasa a lui Dumnezeu Abia atunci realizam că nimic nu e mai important ca bucuria pe care o poţi avea rostind cuvintele ; Tată din ceruri” bucuria de a te şti copilul Său drag, încrederea că, deşi rostite în şoaptă, cuvintele îţi sunt auzite şi ascultate de Domnul Dumnezeu. Sufletul tău e acum în căuşul palmelor Sale şi nimic nu-l mai poate atinge . Da, suflete, mâine vei îmbrăca iarăşi pielea de om, vei simti iar foame şi frig, vei auzi plânset şi geamăt, vei vedea iar oameni fără speranţă, indiferenţa care doare mai tare ca ura da, dar va veni iarăşi seara, şi ea va aduce toata pacea şi bucuria strânse intr-un singur strop ce-ţi ţâşneşte din adâncul fiinţei tale şi care dă glas celei mai frumoase rugăciuni „Tată Sfant care eşti în ceruri”
Am uitat oare lucrul cesta? Am uitat ca suntem doar călători în aceasta lume ?Ne îndrăgim atât de mult pielea de om şi chipul nostru încât am uitat că nu aceasta este adevărata noastră natură?, Am uitat cine suntem?…Ne îngrijim prea mult de chipul nostru uitând de prea multe ori de chipul lui Dumnezeu !Povestea adevărată a lumii în care trăim e aceasta:
Va veni o noapte ca nici o alta, o noapte când spațiul şi timpul se vor comprima într-o stare unică şi noi toţi vom sta în fata celui ce ne-a îmbrăcat cu hainele neprihănirii : IiSUS HRISTOS
Să facem cu adevărat din trupurile noastre un templu al Duhului Sfânt prin care DUMNEZEU să-şi reverse Iubirea, Iertarea, Răbdarea …

,,Ce ar folosi cuiva dacă ar cîştiga toată lumea dar şi-ar pierde sufletul “(Matei , 16:26)
Căci însuşi Domnul, cu un strigăt , cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori , ca să întîmăinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul . (1 Tesaloniceni, 4:16)

Lasă un răspuns