«

»

Magdalena Hărăbor – versuri

DRAGOSTE ÎN FALDURI

,,Câte secunde mai curg în clepsidră
Ce stea înec în mare
Ce şoim înalţ în soare
În ce basm mai sunt
Nici nu mai ştiu
Nici nu mai ştiu
În ce culoare mă vei desena
Iubirea mea?”

Magdalena Harabor

Nebun, timpul fuge din noi
Cu paşi de nisip
Iar pietrele,
Pietrele tac…

Dragostea în falduri coboară, arcuind ore vesperale
Din limpezi unduitoare
Duminică e în noi
Şi noi suntem duminici,
Lire urcă pe cer …
În pântecele universului
Umbra ta, umbra mea
Două jumătăţi fremătând
Între ele
Curgând , fluidul iubirii.

MAI TÂNĂR CU O PLOAIE

Plouă cum n-a mai plouat de mult
şi
inima
ieşită din altar
deschizându-se-n picuri
se-apleacă peste lume
plouă şoptit
cum n-a mai plouat de mult
ceţuri despletind,

viscolind
seminţe de timp…

în surâsul
de sare
paşii întineresc

din umeri cresc aripi

secunda –
fundă
a iubirii
de cer scuturată,
e-un
arc de curcubeu

translucide
parfumuri
ciripiri de văzduh… Plouă cum n-a mai plouat de mult.

Lasă un răspuns