«

»

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…. ma trezesc pe un drum pustiu
nu stiu cum am ajuns aici
nu stiu daca sunt singur
nu vad si nu aud nimic
timpul si spatiul
sunt reduse la o senzatie
stranie si nedefinita
imi aprind camasa,
o torta ,
sa vad mai bine imprejurul
care se ascunde
privirilor mele nelinistite
sper sa vad inapoi
de unde vin
sper sa vad inainte
unde ma duc.
lumina asta care
palpaie clipe, tace
si ma ajuta doar
sa fac un singur pas,
un pas,
jumatate inapoi
jumatate ianinte
si ma ajuta
sa ma opresc.
astept incremenit
in asteptare
sa se intample ceva
orisice
oricum
de oriunde
nu se intampla insa nimic!
si atunci imi aduc aminte
ca stiu cum sa pasesc
ca stiu cum sa inaintez
in bezna!

Dimitrie, Feb., 2017

1 comment

  1. Dumitrescu Adina Daniela

    flacăra interioară
    ascunsă-ntre pleură
    şi-un perete de vas
    bifurcat
    iese la luminat
    lumină din lumină
    făcând cale liberă
    în plină beznă

Lasă un răspuns