«

»

Maria Calinescu: Gânduri incendiate de noua simfonie a naturii

un colț de lumină se răsfrânge
în goliciunea drumului rătăcit
pe lutul pătat de mii de umbre mișcătoare

ca un naufragiat verific perimetrul închis în gratii de lumini
întrevăd un desen proiectat greșit
pe orbitele sângerande dintr-un apus transparent
mușchi de granit tatuează strigătul tentației
din pântecul vălurit de umbre

Calinescu Maria

revendic visele dintr-o altă revărsare de timp
aprind focul iubirii pentru o nouă înflorire
pășesc într-o altă eră
unde suspinul are culoarea zorilor
ce îmbrățișează necunoscutul

până și bezna înmugurește în lumină
amintirea bântuie prin cețuri zbuciumate
încorsetate de cascadele minții
se revarsă mereu pe aripile zborului
prin galaxii de culoare

gânduri incendiate de noua simfonie a naturii
migrează printre umbrele tăcerii
țes din aduceri aminte visul împăcării și al speranței
înfloresc până și adâncul de ieri.

Lasă un răspuns