«

»

Cecilia Bănică-Pal: poesis

 

Vrăjitele valuri cu coame argintii
ce vor să mă-nghită
’mi-nneacă tăcerea.
Admir jocul lor aspru
mă uit cum se ceartă
sărind cu solzi de balaur
spre cerul timid.
se scaldă-n nisip

sorbindu-i căldura,

Cecilia Banica Pal

aruncă cu pietre
spre țărmul uscat
mișcându-i din valuri.
Se-astâmpără…
Apoi
tiptil intră-n mine
prin pielea-mi udată
zâmbind cu durere
conturului tău

rămas ca o pânză-nvechită
zvârlită de-un pictor flămând
pe plaja de vise.
Vrăjitele valuri mi-nneacă tăcerea…

Contabilitate intimă

Nu-mi voi contabiliza viața,
Nu voi calcula fiecare șoaptă rostită prin cuvânt!
Calculatorul meu nu va înregistra
Șiruri de cifre pierdute de-a lungul anilor
Și nici câștigate.
Nu vreau bilanțul fiecărui an
Nici balanța perfectă a trăirilor!
Voi păstra totul într-un spațiu numai al meu,
Voi păstra totul într-un vas plutitor!
Când mă vor năpădi amintirile
Voi da drumul supapelor
Pe rând.
Iar ele vor reveni,
Făcându-mă să retrăiesc,
Iubirea și ura,
Bucuriile și suferințele.
Nici atunci nu le voi contabiliza!
Le voi lăsa, așa, plutind,
Pe apa sufletului meu,
Ca într-un vis…
În care frumosul și urâtul
Se întâlnesc pe același drum.

Lasă un răspuns