«

»

George Petrovai – Ortobaladă

Motto: Azi totul este strâmb în lume,
de la societate și până la gândurile
cetățeanului. Iată de ce basmele cu
Strâmbă-Lemne nu pot avea pretenția
să fie agreate…

E cazul să ne întrebăm
de-i logică sau întâmplare
că Domnul l-a creat pe om
după ce puse Totul pe picioare.

În golul fără de hotar
din pregeneticul blazat,
prin vrerea Celui atotviu
Cuvântul s-a concretizat

și plinul izvorât din El
cu dor nestins de ființare,
s-a plămădit desăvârșit
în formele etern fugare,

încât în lumea necuprinsă
– ceru-nstelat, pământul, marea,
celulele și gândul tainic –
e veșnică numai mișcarea.

Din faptul c-a fost înzestrat
cu rațiune și morală
(el singur dintre vietăți
pricepe că păcatu-i boală),

rezultă-a omului menire
ca ce-a primit cu cap să folosească
și-n schimb, firesc precum respiră,
pe Creator să-L preamărească…

Dar iată că de la-nceput,
când viața-n rai era vecie,
creația s-a răzvrătit
și-asemeni Lui a vrut să fie.

Printr-un verdict irevocabil,
rebelu-n colb a fost zvârlit:
Nu doar c-Adam Edenul l-a pierdut,
dar rău-n om s-a cuibărit,

astfel că viața-n chin și-o duce
cu boli și tristă fandoseală,
până ce moartea mai la urmă
îl ia să dea de toate socoteală!

Și totuși, nici chiar astăzi el
– după milenii de-amăgire
și bălăcire-n aparență –
nu vrea întoarcerea la Fire,

deși-i vădit că doar așa,
prin înrobire înțeleaptă,
adevărata fericire
pe dreptu-ndivinat îl cată.

Cu-atât mai mult acuma când
– nevrednicul civilizat –
se erijează în stăpân
peste-al Părintelui olat.

Nu doar atât, căci confundând
părelnicul cu absolutul
și dependența cu-njosirea,
el lesne își permite totul:

Să spurce-orice în jurul lui
printr-o purtare de stricat,
ba chiar s-afirme cu tărie
că Dumnezeu a decedat!

Urmările acestui fel
de libertină comportare,
în care mușchii fac ce vor
ca neamul prost să fie-n floare,

vizibile-s în România
oriunde ceasul rău te poartă,
dovadă că-n postdecembrism
bădărănia e o artă.

Sighetu Marmației, George PETROVAI
3-4 martie 2017

Lasă un răspuns