«

»

Alexandru Spătaru – versuri

E timpul ca Universul să danseze

Descind din naşterea primară
şi sunt predestinat
mişcărilor de dans astral.
În volte ample voi cuprinde
în vals inegalabil galaxii şi nebuloase.
Le voi purta în braţe siderale.
Şi universul va cunoaşte
expansiunea continuă a vieţii
în nesfârşita veselie a unui bal.

S-au întâmplat până acum
grave procese ale materiei şi energiei,
spăimoase transformări.
E timpul ca spaţiile să se
lumineze şi să se destindă.
E timpul să petrecem în plutirea
în lumină a pasilor de dans.

Eu doar am dat semnalul
începutului de voie bună!

Fără nume

Nici infinitul nu a fost în stare
să îl denumească, în niciun grai.
Nu vă puteţi închipui
ce trist este să nu ai nume!

Şi-ar fi dorit poate ca cineva
să-l cheme şi pe el cu drag,
poate cu un diminutiv de alint,
să poarte o conversaţie, la o cafea,
la o plimbare pe sub stele,
doar să-şi audă vorba,
şi vorba să fie de
dragoste…
Incomensurabilul nimic
imens şi enigmatic gol,
pe cât de neînţeles, pe-atât de necesar,
fără de care nicio naştere
nu ar avea suport, s-ar destrăma.
Menit să fie mereu plin,
e-într-o continuă dilatare.

Nemărginiri bizare,
numai în aparenţă n-au peste nemargini,
şi sunt pline.

Este o materie necunoscută,
ce parcă nici nu este, destinată
unor forme şi volume etanşe, impenetrabile,
ce nu permit să intre ori să iasă
altceva decât e-n Legea
Universalei Existenţe.
Şi după ce, în fiecare clipă astrală,
mişcările strict programate se consumă,
numărul locurilor disponibile
se epuizează; şi totuşi,
poate c-o mai fi în alcătuirea aceea
misterioasă un loc pentru un nume,
ce să se potrivească cu unicele dimensiuni
care nu pot avea măsură…

Eram şi noi…

Începutul Lumii
venise din nou.
Eram şi noi acolo,
să luăm iubire.

Ne-am făcut inimile căuş.

Era şi Dumnezeu.

Redescoperiri

„Vav met bet” – trei cuvinte magice, stravechi, hinduse –

– cuprinde din timpuri imemoriale,
tulburătoare, nume mistice,
sunt purtătoarele de viaţă al apei,
cuvintele purificării
şi trecerii existenţiale prin
starea ei divină originală.

Curg, dominante, apele
în sensuri şi direcţii
şi stări de agregare suverane,
cheamă la viaţă ieşirile din
starea de repaos primordială,
se naşte mişcarea circulară cosmică
şi roata în continuă alergare,
ce sfarmă, macină…

Lasă un răspuns