«

»

Daniela Mărginean – poesis

Te-am aşteptat…

Te-am așteptat printre cărți,
într-o noapte nebună,
de liniște închisă peste
ochiul de lună…
Te-am așteptat întorcând
file de jar
cu clipele din calendar…

Daniela Marginean

Te-am așteptat gonind
tristețea ninsă-n șoapte,
te-am așteptat sclipind
în stelele din noapte
şi drumul l-am brodat
cu boabele de rouă…
Te-am așteptat rugând
tot cerul să nu plouă,
să nu-mi inunde visul
de-a-ți crește un stejar
şi de-a cuprinde-n ghinde
sosii de chihlimbar,
de-a prinde în inelele de lemn,
o veșnicie…
Te-am așteptat să-mi fii
în suflet armonie,
să mă înalți ecou
de orgă-n catedrală,
te-am așteptat fiori
şi miezul dulce de migdală.
Te-am așteptat să-ți curg
lumini de bucurie,
te-am așteptat, iubire,
în mir de poezie!…

Lângă inima ta

Lângă inima mea
e inima ta…
dar din dar,
rai din rai,
ochi din ochi înflorit
şi rază din rază de soare…
Lângă mâna mea,
e mâna cu inima ta
cuprinzându-mă,
mângâindu-mă,
conducându-mă
pe vals de fiori…
Lângă chipul meu
e chipul tău drag,
buzele cunoscându-l
fără pleoape deschise,
pieptul îmbrățișându-l
cu respirația…
Lângă inima ta
e inima mea!

Să-mi fii lumina!…

Mi-am despletit cuvinte
în floarea de cireş,
să îți răpesc priviri…
şi gândul tău de vânt
să îmi adie blând
petalele ce plouă!…
Mi-am dezgolit cuvintele de rouă,
să nu mai plâng, să nu mai plâng!…
Mi-am împlinit retina,
să nu mai rătăcesc,
să nu mai răscolesc
prin mugurii pierduți!…
Mi-am desfrunzit tristețile şi vina,
să nu mai zbor, să nu mai mor
prin ploile de stele!…
Mi-am limpezit tot cerul vieții mele,
de norii cenuşii,
să ştii să-mi fii,
să poți să-mi fii, iubite,
în ploaie şi în soare,
în ramuri şi petale,
în sevă clocotind,
lumina!

-daniela mărginean-
15.03.2017

Lasă un răspuns