«

»

Comentariu la Filmul lui Ben Todică Episodul 6

Filmele semnate de cineastul Ben Todică sunt construite pe o structură emoţională pentru că el însuși este un om sensibil care trăiește pentru a sluji sufletul. Și conștiința. Aș putea spune că Ben se conduce după perceptul, „valorezi atât cât poți dărui bine și iubire”. Precum perceptele morale înalte, venite din cartea sfântă, așa sunt și temeliile pe care se sprijină filmele semnate de Ben Todică.
Mă refer doar la episodul 6, Pocnind din bici… pe lângă boi, refrenul cunoscutului cântec este un lait motiv de la care pornește excursul emoțional. Este vorba de întâlnirea peste ani a autorului cu cei dragi. Așa cum mărturisește, a purtat cu el peste mările și oceanele lumii amintirile în desfăşurarea lor sau, chiar sub formă de firimituri, dar totul are valoare sentimentală, adică e trăire. Și secvențele din acest film rulează pe aceleași role, pe aceleași linii ca într-un lung drum existențial, viața, oamenii, întâmplările celor dragi se reînnoadă și redevin realitate, doar prin emoție.
Am urmărit expresia celor dragi, tonalitatea vocii lor, ambientul din casă, toate ajută la conturarea unei secvențe de viață, pe care Ben a dorit să o imortalizeze și pe peliculă, să nu piară nici o secundă din viața fostă, din viața prezentă care îl definește ca om. Impresionant este acest liant emoțional cum spuneam.

Foarte sugestiv sunt asamblate în decorul trecerii timpului, momente de rezistență în fața inevitabilei degradări fizice… Nu şi a celei morale. Asta nu se întâmplă în filmele lui Ben, cu personajele lui. Personajele sale de suflet sunt exemplare. Au puterea să înfrunte timpul. Cu înţelepciunea secifică populară şi cu încrederea în forţa supremă, Dumnezeu. De aceea ştiu să zâmbească şi să privească umoristic schimbările produse de vremea trecătoare. Iubirea pentru locul de unde a plecat, oamenii înrudiți, sunt sprijin pentru viața lui sufletească. Dacă nu ai emoții, sensibilitate, nu ai profunzime, cam acestea ar fi elementele fundamentale.
Momentul întâlnirii cu generația tânără venită pe calea rudeniei, își are și ea lacrima sa ascunsă cu grijă în sufletul celui plecat și revenit. A nu observa niște elemente cheie ale filmului, ne-ar fi imposibil. Este vorba de simbolul drumului, drumul uman prin viață, drumul trecerii dincolo, spre ceruri, drumul întâlnirii, drumul depărtării… Foarte sugestiv subliniate. Aș mai puncta ca fiind absolut impresionant, momentul cadourilor. Autorul este mereu și personaj. Montarea pare dintr-un film modern, și chiar îşi are partea sa de modernitate însă noi, privitorii trebuie să fim copleşiți de trăirile personajelor, filmul e doar trăire, adică viață și asta contează. Micile povestiri, întâmplări rememorate cu înțelepciunea de la 70 de ani sau privite în interiorul memoriei afective de către autor sunt pilduitoare. Iisus, evocat în altă peliculă făcută cadou de autor, este reperul moral. Exemplaritatea la care se face trimitere și în subtextul frazelor și în mărturiile personajelor. Asta dă o dimensiune largă, o deschidere spre marile înțelesuri ale lumii.
Dacă privim geometric, geografic, sentimental, acest film, nu poți să ignori o lacrimă binefăcătoare. Ben se întoarce la rădăcini pentru că poate iubi, pentru că poate da prelungire unor foști ani, prin arta filmului. Din China proiectată în imaginarul drum pe care ar fi trebuit să-l facă, el a ales Puiești, lângă Vaslui, a ales evocarea unor ținuturi care au contur biografic. Filmul acesta este doar o secvenţă din lungul şir de episoade care se pot intitula, VIAȚA ACASĂ LA BEN, LA CASA DIN SUFLET.
Felicitări Ben că ai știut și ai vrut cu dragoste și nepărtinire, să imortalizezi o lume, un trecut, o parte din viața pe care, prin artă, ai transformat-o în document trăit.
VERONICA BALAJ

Episodul sase poate fi vazut aici:
Todica – Pocnind din Bici – Ep.6 PLECARE
A sosit timpul sa plec. Am adunat fiecare firmitura si am carat-o cu mine in Australia. Sunt nestemate fara de care viata nu are valoare!

Vizionare placuta!

Lasă un răspuns