«

»

Vasile Menzel – versuri

Vasile Menzel

F A N T E Z I E

Spre seară , răsărise Luna
abia pe jumătate.
M-am așezat pe Carul Mare,
printre stele,
privindu-le cum dorm
cu ochi deschiși.
În zori, am început să bat în El,
ca-n tobe, într-un ritm alert.
Neproducând un zgomot prea puternic,
n-am reușit să le deștept.
M-am ridicat atuncea în picioare
și-am început să dansez step.

De-ndată, auzindu-mi pașii
ce străbăteau bolta cerească,
Luceafărul a strălucit mai tare,
trezind întreaga galaxie.
Făcând o reverență,
m-a aplaudat. Și încântat,
surprins, plin de emoții,
spre Terra-m lunecat.
Noroc că între timp a apărut
din Lună și-a doua jumătate
care m-a prins în brațe
făcându-mi semn cu ochiul,
a prietenie.

M-a invitat la masă,
la masa îngerească,
cu mii de lumânări aprinse .
Umplut de frenezie,
au început să-mi curgă
lacrimi pe pământ,
din care s-a hrănit ogorul ;
Făcând să încolțească Viitorul.
Primisem acest dar de la Cel Sfânt.

Și mulțumind pentru bucate,
uimit de-atâta bunătate,
când să îmi iau un ultim”rămas bun”,
mi-a dăruit și Dânsa, din trupu-i,
o felie. Ce amintire…
O voi purta cu mine-n
veșnicie.

Lasă un răspuns