«

»

Tiberiu Tudor: versuri

Tiberiu.Tudor

Acolo numai ploaia…

Frunzişul se-ncovoaie felin ca un ghepard,
Se clatină copacii, înlănţuiţi în funii,
Aruncă-mi drept în faţă fulgerul tău înalt,
Încă mai port la glezne arginturile lunii.

Încă mai ştiu dispreţul care devine vers,
Lumina îşi întinde aripile-i de sare
Şi încă sunt o parte din zborul ei imens.
Nimic nu pot să-mi facă. Decât să mă doboare.

În van îmi poartă anii cu funia de gât,
Striviţi de îndoială, secătuiţi de visuri,
La proba umilinţei pot rezista oricât,
Mai am un teritoriu lipsit de compromisuri.

Acolo numai ploaia, cu torsul ei înalt,
Ţâşnind surâzătoare din mijlocul furtunii,
Mi-aleargă înainte desculţă pe asfalt
Şi-i tremură la glezne arginturile lunii.

1 comment

  1. Popa

    Frumoase versuri,multă sănătate va doresc domnule profesor Tiberiu Tudor

Lasă un răspuns