«

»

Eugen Dorcescu: Mirela-Ioana Borchin, Biobibliografie

Mirela-Ioana Borchin - Eugen Dorcescu

BORCHIN, Mirela – Ioana (15.V.1966, Timişoara)

FIȘĂ BIOBIBLIOGRAFICĂ

Eseist, hermeneut, prozator, semiotician. A mai semnat: Mirela Radu Lăzărescu.

F a m i l i a: tatăl, Alexandru Radu, inginer, mama, Ioana Radu (n. Căpăţână), profesor, unchiul, Vasile Lăzărescu, mitropolit al Banatului.

S t u d i i: Liceul de Filologie din Timişoara (1980–1984); Facultatea de Filologie, Universitatea din Timişoara (1984 – 1988); Şcoala doctorală a Universității de Vest din Timişoara (1993 – 1999); doctor în filologie (1999) la Universitatea de Vest din Timişoara.

A c t i v i t a t e a: profesor la Şcoala Generală din Deta (1988 – 1990); preparator, asistent, lector (1990 – 2001), conferenţiar (din 2002); prodecan al Facultăţii de Litere, Teologie şi Istorie (2004-2008), şef al Catedrei de limba română (2008-2012), director al Departamentului de studii româneşti (2012 – 2016), Universitatea de Vest din Timişoara.

C o l a b o r ă r i la periodice:

„Academia.edu”, „Agero” (Stuttgart), „Almăjana”, „Alternanţe” (München), „Analele Universităţii de Vest din Timişoara”, „Anotimpuri literare”, „Aşii români”, „Banat”, „British and American Studies”, „Caiet de semiotică”, „Cetatea lui Bucur”, „Clipa”, „Coloana infinitului”, „Discobolul”, „Limba română”, „Naţiunea”, „Orient latin”, „Orizont”, „Philologica Banatica”, „Portal Măiastra”, „Pro Litera”, „Romanian Journal of English Studies”, “Semne – Emia”, „Tabor”, „Timişoara” etc.

Scrieri:

I.Prefeţe, postfeţe:

Tăcuta căutare de sine, postfaţă la volumul: Corina Victoria Sein, Ritual în absenţă, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2015; The Quiet Inquiry, prefață la volumul: Corina Victoria Sein, Traps, Ed. Excelsior Art, 2015; Răul de lumină, prefaţă la volumul de poezie: Ramona Băluţescu, Până când noaptea descreşte-n rău, Editura Emma, Cluj-Napoca, 2016; „A (Self-)Portrait of an Artist as… an Old Man”, prefaţă la volumul bilingv de poezie, spaniolă – română: Fernanado Sabido Sánchez, Poemas – Poeme, traducere de Eugen Dorcescu, ISSUU, 2017; The fascination of “nada” – the call of Vacuity, prefață la volumul bilingv de poezie, spaniolă – română: Jaime Siles, Poemas – Poeme, traducere de Eugen Dorcescu, ISSUU, 2017.

II. Colaborări la volume colective:

– Linia în aer, în: Despre iubire. Clubul de la Timişoara, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2016;

– Titus Suciu, Vasile Bogdan, Timişoara – preţul singurătăţii, Editura IRRD, Bucureşti, 2016.

III. Cărţi:

A. Eseistică, semiotică, hermeneutică:

Paradigme ale comunicării – limbaje şi limbi, Timişoara, Ed. Excelsior, 2001; (coautor) Dicţionar de comunicare (lingvistică şi literară), I. Ştiinţele limbajului, ştiinţele literaturii, Timişoara, Editura Excelsior Art, 2002; II. Textul literar, Timişoara, Editura Excelsior Art, 2003; III. Stilistica, Editura Excelsior Art, 2005; (Coordonator), In honorem Magistri G.I. Tohăneanu, Timişoara, EUVT, 2005; Comunicarea orală, Timişoara, Editura Excelsior Art, 2006; (Coordonator) Comunicare şi argumentare, Timişoara, Editura Excelsior Art, 2007; Semantica modurilor incertitudinii, Timişoara, Editura Excelsior Art, 2011; Eugen Dorcescu și vocația vectorială a Nirvanei, Eseu hermeneutic, 150 de pagini, referitor la ediția definitivă a poeziei lui Eugen Dorcescu (vezi infra); Etern, într-o eternă noapte-zi. Eseu hermeneutic în dialog cu Poetul Eugen Dorcescu, Editura Mirton, Timişoara, 2016; (Coordonator) Despre Eugen Dorcescu. Volum omagial 75, Editura Mirton, Timişoara, 2017; Eugen Dorcescu sau vocația vectorială a sublimului, sub tipar la Editura Mirton, Timișoara.

B. Proză:

Punctul interior [roman], Timişoara, Editura Excelsior Art, 2010; (coautor) Spre nicăieri [roman], I. Piatra de silex; II. Întâmplător sau nu? Timişoara, Editura Eurostampa, 2014; Apa [proză scurtă], Timişoara, Editura Mirton, 2016.

C. Cronici:

Mirela-Ioana Borchin, Dincolo de durere e poetul, în vol. omagial Emil Şain, Timişoara, Ed. Excelsior Art, 2013.

Mirela-Ioana Borchin, „Nirvana”… Doamne, cum!, „Naţiunea”, 11 aprilie 2015; „Actualitatea Literară”, Lugoj, 20 aprilie 2015; „Portal Măiastra”, 3, 2015, p. 24-25; “Orient latin”, 2 – 3, 2015;

Mirela-Ioana Borchin, Eugen Dorcescu şi poetica avatarurilor. Lupul, „Portal Măiastra”, 1, 2016, p. 28 – 29; „Naţiunea”, 19 ianuarie 2016;

Mirela-Ioana Borchin, Eugen Dorcescu în spațiul hispanic, „Banat”, 1-2-3, 2016, p. 64-86;

Mirela-Ioana Borchin, Crepusculul la Ullervad, „Discobolul”, 223 -224 – 225, iulie-augusat-septembrie 2016, p. 46 şi urm.

D. Ediții îngrijite:

EUGEN DORCESCU, Nirvana. Cea mai frumoasă poezie. Ediţie îngrijită şi eseu hermeneutic (Eugen Dorcescu și vocația vectorială a Nirvanei, 150 p., vezi supra) de Mirela-Ioana Borchin, Timişoara, Editura Eurostampa, 2015. Premiul special al Juriului Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor, decembrie 2016.

E. Redactor/ lector de carte

EUGEN DORCESCU, Elegiile de la Carani, Timişoara, Ed. Mirton, 2017.

ION SCOROBETE, Boema de strictă interpretare, Timişoara, Ed. David Press Print, 2016.

CLUBUL DE LA TIMIŞOARA, Despre iubire…, Cluj-Napoca, Ed. Ecou Transilvan, 2016.

CORINA VICTORIA SEIN, Adolescenţă suspendată, Timişoara, Ed. Excelsior Art, 2005.

EMIL ŞAIN, Dincolo de durere, Timişoara, Ed. Excelsior Art, 2010.

Referinţe

În volume:

Valentina Bobină Vucovan, Punctul interior şi punctele de suspensie, în Sărbători ale cuvântului, Timişoara, Editura Marineasa, 2013, p. 202 – 209; Eugen Dorcescu, Autodialogul erotico – agapaic: „Apa”, în In honorem magistri, Crişu Dascălu 75, Timişoara, Editura David Press Print, 2016, p. 122-131; Eugen Dorcescu, Proza Mirelei – Ioana Borchin sau reminiscenţa Paradisului pierdut, Prefaţă la Apa, Timişoara, Editura Mirton, 2016, p. 5 – 19.

În periodice:

Nadia Obrocea, Mirela-Ioana Borchin, Prelegeri de lingvistică (2010), „Philologica Banatica”, 2011, p. 124-128; Eugen Dorcescu, Despre iniţierea în suferinţă, „Orient latin”, XXII, 2015, nr. 1, p. 26-27; Iulian Chivu, Poezia ca existenţă reflexivă – săvârşire întru desăvârşire, „Portal-Măiastra”, XI, 2015, nr. 4, p. 41 – 42; Maria Bologa, Un mare exerciţiu spiritual. Eugen Dorcescu, „Nirvana. Cea mai frumoasă poezie”, „Actualitatea literară”, Lugoj, 53-54, noiembrie-decembrie, 2015, p. 6; Livius Petru Bercea, „Armă îmi este cuvântul iubitor şi îndurerat”, „Poesis”, XXVII, 2016, nr. 1-2-3, p. 17-19; Eugen Dorcescu, O mare carte de şi despre dragoste, „Portal Măiastra”, XII, 2016, nr. 1, p. 18; Constantin Stancu, Timpul ca un glonţ, „Confluenţe Literare”, 29 februarie, 2016; Iulian Chivu, Conectivităţi hermeneutice cu Mirela-Ioana Borchin, „Constelaţii diamantine”, VII, 2016, nr. 3, p. 8-9; Livius Petru Bercea, „O epopee lirică dedicată condiţiei umane”, „Naţiunea”, s. n., VI, 2016, 17 aprilie; „Agero”, 13 iunie, 2016; Iulian Chivu, Apa – spaţiu al memoriei şi al venerării, „Vatra veche”, VIII, 2016, nr. 2, 31-32; Valentina Becart, Peste fiecare piatră, trupul meu de apă…, „Banat”, III (XIII), 2016, nr. 1-2-3, p. 33 – 51; Ion Jurca Rovina, Interior existenţial şi recurs la realitate, „Paralela 45”, 3 mai 2016; Livius Petru Bercea, Poezie şi hermeneutică, „Portal Măiastra”, 3, 2016, p. 26-27; Cristina Ştefan, Impresii de lectură: Apa de Mirela-Ioana Borchin. Cu o Prefaţă de Eugen Dorcescu, „Actualitatea literară”, VI, 2016, nr. 55 – 56, p. 6; Maria Niţu, Alchimist la porţile Nirvanei, “Orizont”, 7, 2016, p. 22; Laurenţiu Nistorescu, Un portret distopic al imaterialităţii fiinţei, „Paralela 45”, 5 septembrie 2016; Iulian Chivu, Apa – spaţiul memoriei şi al venerării, „Tribuna”, nr. 336, 1-15 septembrie, 2016, p. 10-11; Snejana Ung, În dialog…, „Orizont”, nr. 9, 2016, p. 11; Claudiu T. Arieşan, Sacralităţi de septembrie III, „Orizont”, nr. 9, 2016, p. 23; Radu Ciobanu, Ce nu au văzut alţii, „Actualitatea literară”, nr. 63, 2016, p. 4 ; Livius Petru Bercea, Dubla hermeneutică, „Banat”, 4-5-6, 2016, p. 59 – 68; Constantin Stancu, Eugen Dorcescu: Bătrânul, avatarul, arhi-amintirea, fericirea, „Armonii culturale”, 7 octombrie 2016; „Cetatea lui Bucur”, 92, 2016; „Naţiunea”, 29 octombrie 2016; „Sintagme literare”, 6, 2016, p. 51 – 52; Livius Petru Bercea, Dialog în teritoriu liric, „Banat”, 10-11-12, 2016, p. 84 – 88; Constantin Stancu, Timpul ca un glonţ, „Semne – Emia”, 1, 2, 3, 2016, p. 36 – 37; Cristina Ştefan, Eugen Dorcescu – Poetul între critica literară şi necunoscut, „Semne – Emia”, 1, 2, 3, 2016, p. 41 – 45; Cristina Temu, Poezia spirituală, „Confluenţe Literare”, 17 noiembrie 2016; „Armonii culturale”, 18 noiembrie 2016; „Melidonium”, 20 noiembrie 2015; Iulian Chivu, Revelaţiile interviului. Mirela-Ioana Borchin – Eugen Dorcescu, „Constelaţii diamantine”, VII, 2016, nr. 11, p. 14 – 18; Remus V. Giorgioni, Mirela-Ioana Borchin, Apa, „Actualitatea literară”, nr, 64, 2015, p. 15; Iulian Chivu, Apa – spaţiul memoriei şi al venerării, „Portal Măiastra”, nr. 4, 2016, p. 20; Dan Floriţa Seracin, Despre proza Mirelei – Ioana Borchin, „Portal Măiastra”, nr. 4, 2016, p. 22 – 23; Constantin Stancu, Eugen Dorcescu: Bătrânul, avatarul, arhi-amintirea, fericirea…, „Portal Măiastra”, nr. 4, 2016, p. 37; Livius Petru Bercea, Dialog despre eternitatea poeziei, „Semne-Emia”, nr. 4, 2016, p. 16 – 18; Iulian Chivu, Dialoguri hermeneutice. Mirela-Ioana Borchin – Eugen Dorcescu, „Banchetul”, Anul II, nr. 13-14-15 (ianuarie-februarie-martie), 2017, p. 9 – 13; Claudiu T. Arieșan, Esențele cetății, „Orizont”, Anul XXIX, nr. 3(169), 2017, p. 21; Iulian Chivu, Eugen Dorcescu, retrospectivă aniversară, „Alternanțe”, Anul V, Nr. 2 (15 ), aprilie 2017; „Constelații diamantine”, Anul VIII, nr. 4 (80), aprilie 2017, p. 31 – 33; „Portal Măiastra”, Anul XIII, nr. 2 (51), 2017, p. 25 – 32

Premii, distincţii:

Premiul de excelenţă pentru Eseu pe teme spirituale, Festivalul-concurs internaţional „Lumină lină”, Ediţia a XIII-a, Timişoara, 14 septembrie 2016;

Premiul special al Juriului Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, 12 decembrie 2016, pentru Ediţia definitivă (nevarietur) Eugen Dorcescu, Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, Editura Eurostampa, Timişoara, 2015;

Câteva opinii:

1. Referitoare la lucrările de exegeză:

„Impresia de lectură dificilă este căşunată, în cazul Mirelei-Ioana Borchin, de relativa latenţă a unor idei riguroase, a căror încatenare nu ţâşneşte în ochi, ci se cere descoperită cu oarecare osârdie din partea cititorului. El este invitat să aibă tot timpul perspectiva de ansamblu – cu reveniri şi popasuri în stare să-i înlesnească urmărirea atentă a unor idei perfect articulate logic, gata să înfrunte, fără ursuzlâc şi fără oţărâre, ba dimpotrivă, cu graţioasă seninătate, orice obiecţie, venind din partea oricui”.

(G.I. Tohăneanu)

„A descoperi ceea « ce nu au văzut alții » înaintea ta, ar trebui să fie aspirația prioritară în orice act hermeneutic. Și aceasta chiar este aspirația și – de ce nu? – ambiția mărturisită a scriitoarei și universitarei (UVT) timișorene Mirela-Ioana Borchin, atunci când întreprinde ampla cercetare, veritabilă exegeză, asupra operei poetului Eugen Dorcescu. Textul, de dimensiunile unei cărți de sine stătătoare, a apărut în poziție complementară la impunătorul volum Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, antologie apărută, ca și poemul care-i dă titlul, după o devastatoare tornadă existențială trăită de Poet, fără ca aceasta să-i diminueze forța creatoare și nici credințele. Dimpotrivă, dramatica experiență a suferinței le-a aprofundat, dându-le o nouă anvergură. Tocmai acest fenomen de creativitate cu totul particulară a stimulat spiritul iscoditor al doamnei Mirela-Ioana Borchin, determinându-i investigația remarcabilă prin relevarea celor mai neașteptate aspecte ale operei lui Eugen Dorcescu”.

(Radu Ciobanu)

„Să precizăm că dna Mirela-Ioana Borchineste de departe, în critica românească, exegeta de marcă a acestei bogate opere poetice, printr-un minuțios excurs hermeneutic bachelardian și de mai largă reflecție (Despre o arhi-amintire; Simbolurile materiei spiritualizate în poezia lui Eugen Dorcescu), rotunjind de data aceasta profilul scriitoricesc al sărbătoritului cu studiul de referință biobibliografic Eugen Dorcescu în spațiul cultural hispanic, un „eseu-raport” la ceasul aniversar al septuagenarului +5, la care participă „și poeții spanioli care îi sunt prieteni și cititori”:Rosa Lentini, Coriolano González Montañez, Andrés Sánchez Robayana, Fernando Sabido Sánchez, Jaime Siles”.

(Zenovie Cârlugea)

„După ediția critică a poeziilor lui Eugen Dorcescu (Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2015) – cred că singurul poet român în viață care are deja o ediție critică – și în continuarea eseului Mirelei-Ioana Borchin (Eugen Dorcescu sau vocația vectorială a Nirvanei), care face temeinice sinteze legate de subtilitățile ideatice ale operei binecunoscutului poet timişorean, dând un caracter distinct ediției, autoarea volumului continuă să releve, la același nivel expertizat de recepție, noi sclipiri și înrâuriri universale ale poeziei dorcesciene, din același registru abscons al semnificării, greu sesizabil și puțin accesibil celor neinițiați în hermeneutica textului”.

(Iulian Chivu)

„D-na Mirela-Ioana Borchin și-a dovedit deplin capacitățile exegetice, în comentariul detaliat al poeziei lui Eugen Dorcescu, publicat, la finele anului 2015, ca postfață-eseu, la antologia (ediţie ne varietur) Nirvana (cea mai cuprinzătoare din lirica poetului)**. Recent, revine cu o carte, necesară – credem noi – pentru întregirea și înțelegerea acestui amplu studiu amintit anterior. Purtând un titlu preluat dintr-un poem al lui Eugen Dorcescu, Etern, într-o eternă noapte-zi, cartea a apărut recent la editura timișoreană „Mirton” și reprezintă, mai ales pentru Eugen Dorcescu, o modalitate de a-și defini limpede arta literară și opțiunile existențiale, iar pentru autoare o confirmare a considerațiilor hermeneutice din cercetările de până acum asupra liricii poetului. Poate, cartea ar fi fost bine să apară înainte de studiile, cu o bază solidă în textul poetului, ale d-nei Mirela Borchin. Ar fi fost mai eficientă atunci și ar fi ajutat la clarificarea multor afirmații din eseul hermeneutic integrat Nirvanei. Dar asta a fost opțiunea autoarei; sau cartea s-a alcătuit o dată cu studiul din Nirvana. Apropò de autor (autoare). Meritele sunt, în aceeași proporție, ale amândurora. La „rotunjirea” volumului a luat parte, în egală măsură cu autoarea, șì poetul Eugen Dorcescu.

Dialogul curge firesc, fără „poticneli”, aproape ca o discuție lejeră despre preocupările noastre zilnice. Departe de a fi un reproș din parte-mi, consider că e o direcție urmărită voit de inițiatoarea convorbirilor pentru a înlesni citititorului de orice cultură accesul mai ușor la text. Cât privește răspunsurile, fie că vin în întâmpinarea întrebărilor, fie că (de puține ori) poetul le canalizează către esența a ceea ce are de transmis, au o rigoare pe care poezia însăși a lui Eugen Dorcescu o conține în orice vers. O întâlnire fericită a doi cunoscători de profunzime (deși de pe poziții diferite) a ceea ce se numește poezie”.

(Livius Petru Bercea)

„Doamna Mirela-Ioana Borchin, conferențiar universitar doctor, la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara şi, totodată, prozatoare de talent, este specializată în Lingvistica generală, Limba română contemporană, Semiotică și Pragmatică, cu strălucite realizări recente în Hermeneutică. Era inevitabil ca opera lui Eugen Dorcescu, poet român, „poet timişorean şi european”, cum, inspirat, se exprimă Iulian Chivu, să-i atragă atenția. Convorbirile avute cu Eugen Dorcescu în perioada anilor 2015-2016 i-au consolidat Doamnei Mirela-Ioana Borchin convingerea că există un metalimbaj cu totul specific al operei cunoscutului poet. O întâlnire necesară pentru literatura română, efectele ei sunt pozitive din punctul de vedere al istoricului literar”.

(Constantin Stancu)

„Particularitatea şi valoarea antologiei se susţin în continuare prin studiul hermeneutic însoţitor, semnat de Mirela-Ioana Borchin, cu dimensiuni impozante, care ocupă un sfert din volum (din cele 600 de pagini, studiul are 150 de pagini), în întregime comentariu propriu şi original aplicat pe text, aprofundat, fin nuanţat şi independent de cârjele vreunei bibliografii critice. Studiul este de o consistenţă cum se întâlneşte doar la ediţii critice postume și reprezintă în sine o carte temeinică, publicabilă independent, ca titlu de referinţă în bibliografia critică privind opera lui E. Dorcescu.

Meritul eseului este că, prin finețea și nuanțarea intrepretărilor, exploatånd cunoștințe pluridisciplinare, configurează, argumentat și susținut în toate articulațiile, o imagine de ansamblu a poeziei lui Dorcescu, sub semnul unei filosofii poetice de factură metafizică, sinteză existențială pe coordonate ontologice și arhetipale. Studiul va fi, pentru un lung timp de acum încolo, vårful de lance în definirea critică a poeziei lui E. Dorcescu. În ideea că E. Dorcescu și-a scris capodoperele dup` ’89 — moment la care s-a cam oprit critica oficială autohtonă, eseul și antologia sunt în sine o provocare la updatare pentru critica de referință din Romånia”.

(Maria Nițu)

2. Referitoare la proză:

„Încercând a surprinde fermenţii ascunşi ai semnificaţiilor din proza d-nei Mirela-Ioana Borchin, gândurile au venit ca o avalanşă, din care, cu mare greutate, am reuşit să fac o selecţie, oprindu-mă, întâmplător sau nu, laToccata and Fugue (J.S.Bach); fata morgana; Mitul lui Narcis, Muntele vrăjit (Thomas Mann). Desigur, nu trebuie să uit de Paradisul pierdut…

Nota specifică este dată de substanţa scrierilor, de posibilităţile inepuizabile ale prozatoarei în exploatarea registrului simbolic, ideile, frazele fiind tăiate brusc (de multe ori), creând o altă realitate, abia perceptibilă pentru cititorul neavizat.

Subtilităţile intertextuale dau savoarea şi profunzimea întregului volum. Autoarea încearcă o „strategie semiotică”, mânuind cu rafinament naraţiunea, întâmplările şi raporturile tensionate dintre acestea. Proza d-nei Mirela-Ioana Borchin are, ca fundament, spaţiul şi timpul. Spaţiul-timp îşi face intrarea pe scena lumii ca un univers –bloc, unde nu există nici loc, nici timp, ci evenimente”.

(Valentina Becart)

„Apoi, o carte de proză semnată de un cunoscut lingvist (Caiete de morfosintaxă, 1997; Modalitatea și predicatul verbal compus, 1999; Prelegeri de lingvistică, 2010 și nu în ultimul rând Semantica modurilor incertitudinii, 2011) se anunță în contextul unor așteptări și exigențe speciale, deasupra cărora Mirela-Ioana Borchin face cu har artă literară erudită. Inferențele lecturii iscoditoare conduc, așadar, spre subtile surjectivități ale trecerii autoarei spre Sine ca simplă devenire și mai apoi spre identitate și diferențiere în chip cartesian, cu accente sau prelungiri în emoțional din perspectiva multor cauzări înalte; trestia cugetătoare a lui Blaise Pascal cu raționalismul său de mai apoi. Totul sub un firesc care nu trădează, dar care susține prin simțiri verosimile naturalul, contextualizările, receptarea, intuițiile. Întrun cuvânt, autoarea nu fragmentează lumea prin experiențialul ei, ci o umanizează și o întregește asumându-și-o ca atare prin proză”.

(Iulian Chivu)

„Dar, ceea ce singularizează cartea (Mirela-Ioana Borchin, Apa, Editura Mirton, Timișoara, 2016), ceea ce o impune, cu deosebire, ceea ce o face memorabilă, inepuizabilă, sub raport ideatic, semantic, compoziţional şi stilistic, este statutul ei de autodialog erotico-agapaic. Apa evocă, prin această surprinzătoare sinteză, şi deliciul aşteptării, al dăruirii, şi beatitudinea, şi extazul contopirilor (în privire, în gând, în duh, în trup), şi magia desprinderii nirvanice de prozaica ambianţă, şi dezastrul incertitudinii şi al absenţei.”

(Eugen Dorcescu)

„Punctul interior se impune ca un roman de idei, elaborat cu talent, cu fină intuiţie a psihologiei de adâncime, lucrat cu mult şi inspirat meşteşug (autoarea este un reputat cadru didactic la Filologia timişoreană), un roman ce utilizează jocul imprevizibil, ori previzibil, al semnelor nu ca scop în sine, ci ca un mijloc, privilegiat, de acces la fiinţă”.

(Eugen Dorcescu)

„Cadru didactic universitar, semiotician de renume, autoare a mai multor apreciate studii şi cărţi în domeniu, Mirela-Ioana Borchin simte chemarea de a se afirma şi în literatura beletristică. Debutează cu un roman de factură clasică, „Punctul interior” (Editura Excelsior Art, Timişoara, 2010), care surprinde prin maturitatea concepţiei, prin siguranţa, de obicei specifică unui scriitor versat, cu care autoarea îşi înalţă edificiul epic, prin complexitatea investigării şi analizei detaliate a vieţii interioare a personajelor. Proza romancierei, este de tip obiectiv, relatarea decurge linear, naratorul, omniscient, are o largă perspectivă asupra lumii, în care integrează un personaj central puternic reliefat şi individualizat.

Cu noul roman, „Apa” (Editura Mirton, Timişoara, 2016, prefaţă de Eugen Dorcescu), perspectiva narativă se schimbă, autoarea adaptându-se tendinţei, cu precădere manifestată în proza modernă, de a relata faptele din punctul de vedere al unui personaj uniscient, subiectiv, limitat în puterea sa de a cunoaşte şi înţelege lumea, dar cu o extrem de bogată viaţă interioară, pe care autoarea o poate explora fără nicio constrângere. Naraţiunea nu se mai desfăşoară linear, ci discontinuu, ea se încheagă retrospectiv, înţesată de flashbackuri, ce par aidoma pieselor unui imens puzzle, prin potrivirea cărora cititorul este chemat să refacă aproximativ întregul. Proza Mirelei-Ioana Borchin se aliniază în multe privinţe tendinţelor postmodernismului, care propune o nouă narativitate, discontinuă, fragmentară, imprecisă, ambiguă”.

(Dan Florița Seracin)

„Mirela-Ioana Borchin, în cuvinte puţine şi încărcate de energie, ne transmite povestea femeii moderne în căutarea fericirii de început. Cartea sa Apa, apărută la Timişoara: Editura Mirton, 2016, este o carte în care se reface mitul frumuseţii spirituale a femeii. Dragostea îmbracă povestea, o face agreabilă şi penetrantă”.

(Constantin Stancu)

Lasă un răspuns