«

»

Vizitele Reginei Maria în spitale militare permanente și provizorii subordonate Companiei a IV-a Sanitară Roman


La data de 9 martie 1885 în baza ordinului nr. 1491 al Corpului IV Armată în subordinea Diviziei 7 Infanterie Roman a intrat Compania a IV – a Sanitară. Doi ani mai târziu, la data de 02 noiembrie 1887 se înființează în Garnizoana Roman, Spitalul Divizionar, care a funcționat la început, provizoriu, în cazarma Regimentului 14 Dorobanți ,,Roman”.
În Războiul pentru Întregirea României activitatea sanitară militară pe raza județelor Neamț, Bacău și Roman în zona de acțiuni operative a Diviziei 7 Infanterie era coordonată de partea sedentară a Companiei a IV – a Sanitară, dislocată în Garnizoana Roman.
În Garnizoana Roman au funcționat în perioada refugiului populației și rezistenței armate din Moldova pe lângă spitalele permanente: Spitalul Miltar al Diviziei 7 Infanterie și Spitalul Zonă Interioară 242 și alte spitale militare provizorii printre care ale aliaților : unul francez, unul englez, unul american și unul rusesc.
Pe lângă spitalele militare permanente și provizorii care au funcționat în Garnizoana Roman în Primul Război Mondial, în sectorul Diviziei 7 Infanterie și-a desfășurat activitatea și un important sanatoriu dislocat la Coțofenești, în apropiere de Bacău.
În prmăvara anului 1917 a fost înființat la Piatra Neamț un Centru de convalescență pentru Armata a 2- română, care funcționa sub administrarea unui Comitet de Patronaj.Scopul acestui centru era: ,, redarea în timpul cel mai scurt, și în stare de a suporta greutățile campaniei, pe soldații care în urma bolilor avute, au ieșit din spitale debilitați. ” precum și acesta trebuia să fie : ,,un adevărat cămin de reîntremare fizică, recreațiune sufletească și înălțare morală”.
Acest Centru de Convalescență a fost conceput cu două părți distincte: Centrul de Triaj, cu sediul la Gârleni în județul Bacău și Sanatoriul ,,În Carpați” cu sediul în comuna Doamna , lângă Piatra Neamț.
În lucrările de istoriografie militară dedicate Primului Război Mondial, în arhivele militare istorice și în memoriile suveranei României, se menționează vizitele acesteia în spitalele militare și permanente aflate în subordinea Companiei a IV-a Sanitară Roman.
În vara anului 1917 Regina Maria a vizitat un sat din apropierea orașului Roman unde într-o casă mare țărănească erau găzduiți 13 copii. În memoriile sale suverana României consemnează:
,,Câțiva dintre copii aveau un farmec căruia nu te puteai împotrivi, mai ales doi dintre băeței. De câte ori văd câte un băiețaș între patru și cinci ani, simt o dorință nestăpânită de a-l strange la pieptul meu.Le-am dat bomboane și câte o cruciuliță de părtat la gât.”
În timpul marilor bătălii de pe frontul din Moldova din vara anului 1917 copii familiei regale se aflau găzduiți în conacele unor cunoscute familii boierești din Moldova. Principesa Ileana se afla la Deleni, la conacul principelui Grigore Ghica, tatăl lui Emil Ghica cunoscut în orașul Roman, drept ,,Prințul Ghica.”
Despre principele Grigore Ghica, Regina Maria avea să consemneze în memoriile sale:
,,Prințul Ghica era un boier de viță veche, dușmanul oricărei inovări și trăia o viață singuratică.Fetița mea era tratată cu cea mai desăvârșită ceremonie, și la masă era așezată după cum cerea rangul ei, în capul mesei, cinste pe care o primea cu cea mai mare bunăvoință.”
În timpul Războiului pentru Întregirea României, Regina Maria a fost un exemplu pentru toţi copiii ei, pe care i-a încurajat „să împărtăşească mizeria poporului şi a soldaţilor”.
Construit între anii 1910-1913, Palatul Regal de la Bicaz, a fost pentru prima dată locuit de membrii familiei monarhice în lunile iulie-octombrie 1918, în perioada refugiului din Moldova.
Marele istoric Nicolae Iorga scria în amintirile sale:
„Regina Maria a fost principalul resort moral al rezistenţei cu orice preţ, al rezistenţei până la capăt. Pe fotografia pe care mi-a trimis-o de ziua numelui meu, stă scrisă această convingere absolut mistică, în faptul că «România se va ridica purificată din dezastru». Acest sens nu îl regăseai la nimeni din cei care aveau un rost în sforţările pentru a reface ceea ce aşa de răsunător fusese pierdut”.

Sorin  GRUMUȘ

Bibliografie:

  • Centru de Studii și Păstrare al Arhivelor Militare Istorice, Pitești, fond 513, dosar, nr. 3;
  • AVERESCU,Mareșal,ALEXANDRU, Notițe zilnice din războiu(1916-1918), Editura Cultura Națională, București;
  • Silviu N. Dragomir, Ţinutul Roman în iconografia vremii, Tipar Autograf, Piatra Neamţ, 2004;
  • Revista Historia Special an VI, nr. 18, martie 2017.

Lasă un răspuns