«

»

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…..ma trezesc
e deja lumina multa
si soarele ma priveste
prin perdele grele
de matase

…..inainte vreme trezitul
era ceva firesc
banal si lipsit
de importanta
ca si de altfel
toate celelalte activitati….

traiam o rutina
eram un automat
de zi de zi
fara cuget
fara simt
fara pasiune

….alergam atunci
alergam ca nebunul
sa ma ajung
sa fac o cariera
sa am succes
sa-mi fac un nume….

…..pentru asta
am sacrificat totul
am scrificat
parinti si frati
am scarificat
neveste si copii
mi-am sacrificat
adevaratii prieteni…..

….nu, nu eram singurul
multi erau ca mine
eram o ceata
de haiduci ai muncii
eram o ceata
de inconsienti….

….asa gandesc acum
cand ma trezesc
si cand
prima rasuflare
constienta
e o minune…

…. asa gandesc acum
cand cei pe care eu
de multe ori
i-am parasit
si i-am uitat
vin si-mi spun:
buna dimineata frate!
buna dimineata tata!
buna dimineata sot!
buna dimuneata prietene!

….si asa imi trece ziua
din minune
in minune….

Dimitrie, Scotia, 3/6, 2017

Lasă un răspuns