«

»

Gabriel Stanciulescu: Poesis

Gabriel_Stănciulescu

 
Să-ți vindec suferința cu o îmbrățișare

Mă rog la cer să-ți ia tristețea,
Mă rog la tot ce ne înconjoară,
Mă doare, îți piere frumusețea
Și-ti plânge șarmul de odinioară.

Ce văd e grav și m-afectează,
Ți-a fost răpusă chiar voința,
Ia-mi inima ca scut de pază
…..și ți-o ofer din toată ființa.

Ți-aș da din liniștea naturii ,
Din linul zbor al unui stol,
Iar printre florile din crânguri
Ți-aș fi discipol și simbol.

Iubirea ne vrea iar împreună,
Ne va învăța ce-i fericirea,
Și savurând pofta diurnă
În neant să piară rătăcirea.

Apoi, vom fi perechea mult visată,
Cadoul meu, ți-l dăruiesc și o urare ,
Să-ți vindec, iubite, cândva, o dată,
Pe loc suferința…cu o îmbrățișare.

Am să-ți fiu pavăză peste furtuni

Prin nori ploioși pășim acum,
Ne ceartă viața crunt și doare,
Dar, mână-n mână, pe un drum
Vom fi ispită și alinare.

În plus iți sunt și prieten bun,
Adun dorințe neîmplinite ,
Pe anii grei nu mă răzbun
Și nici pe dramele ursite.

Te invit să ne gândim la fericire,
La clipele, puține, cu împliniri ,
În doi, să evadăm din amăgire
Să ne dorim divine izbăviri.

Azi, poate, ne va lipsi curajul,
Ne este înca frică de iubire ,
Dar, ne avem pe noi și crezul
Că nu e loc de șovăire.

Mi-e dor ș-am poftă de un sărut ,
Mi-e gândul plin de pasiuni,
Te rog să vrei ce eu am vrut
Să-ți fiu pavăză peste furtuni.

Dragoste la malul mării

Te invit să ne iubim la malul mării,
Să cerem valurilor ocrotire,
Tot ce-a fost rău să dăm uitării
Să ne iubim fierbinte și-n neștire…

Noaptea ne-a oferit momente unicat,
Rafale de senzații infinite,
N-am realizat că pofta-i un păcat
Te vreau, te vreau, te vreau, iubite!

Când soarele-și va revărsa căldura,
Nu vrem să știm de timp și de-ntuneric,
Vom respecta endemic geamandura
Ce va veghea sărutul tău feeric.

Dacă dorim ne vom scălda în mare,
Lumina lunii ne va mângâia pe trupuri,
O rază va zâmbi discret, din zare
Și-apoi o briză va împrăștia săruturi.

Ne vom privi în ochii încercănați,
Dar oboseala o vom da uitării,
Vom fi curând iar însetați
De dragoste…la malul mării.

Lasă un răspuns