«

»

Tiberiu Tudor – versuri

Tiberiu Tudor

*

Frunzele mici îmi fac cu ochiul,
Cu vorbe dulci să le-amăgesc,
Destinul meu e nenorocul
Acelora ce mă iubesc.

Moartea-mi apropie fiinţa
De timpul ei tulburător ─
Vreau să-mi plătesc nesăbuinţa
Cu care i-am rămas dator.

Rostiţi cuvinte de ocară,
Scuipaţi-mi versul nesupus,
Zvârliţi-mă pe brânci afară
Din vespasianele de lux,

În stradă, unde, nebuneşte,
Ca un şuvoi de vin spumos,
Verdele plopilor foşneşte
Neliniştit şi generos

În aşteptarea ploii care
Plesnind asfaltul sunător
Mi-aduce-n dinţi, triumfătoare,
Catrenul purificator:

„Frunzele mici îmi fac cu ochiul,
Cu ele-n vânt mă risipesc,
Destinul meu e nenorocul
Acelora ce mă iubesc.”

(Din volumul “Enisalá – versuri”)

Lasă un răspuns