«

»

Dacina Dan: Poeme din Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”

dacina-dan

Norii mă privesc prin geamul mare, de la terasă, cu degete de vânt. Miroase a tei, trecutul zvâcneşte viu, foşnitor, cu sânge de clorofilă verde, la picioarele mele, în mine se închid perspectivele, eu sunt stratul de celuloid ce poartă lumea sub retină, căci ce poate lega o seară fierbinte de vară, de foaia pe care înlocuiesc cuvintele cu inefabile păsări, decât faptul că m-am întâmplat, că m-am scris cu mine pe cicatricea albă a peretelui uterin, că m-am iubit şi m-am urât, că mi-am ridicat poeme (Frunze în oglindă – Editura Marineasa, 2002 şi Aparent/ Illusory – Editura Singur, 2016) în visul de abstract al sentimentelor, că rememorez şi-n acelaşi timp mă reconstruiesc, că sunt larvă şi fluture, lacrimă şi rug, trecut peste prezent, că sunt doar o anamorfoză a lui ieri, în care silabele se logodesc cu libertatea, rezultând, prin reacţii de hidroliză şi hidrogenare, doar un ester cu aromă de amintire.

Ca întâmplare, suntem. Ca memorie, sunt.

Verde

Mihaelei

cine-mbracă versul cu floare de castan

cine-aşteaptă să cutreiere

ploile şi crengile

sau

umbra copilăriei

care s-a ascuns

undeva

sub cuvinte

din regăsire

se naşte un înger

speranţa se-ntoarce

cu ultimul dar

mă oprisem

lângă iubirea mea verde

şi

te visam

Fulg

melancolia albului

mă mai încearcă uneori

atunci ning

scuturându-mi copacii de păsări

mă caut printre fulgi

în mine însămi e iarnă

visul meu

îşi îngheaţă propria-i creangă

umbre bizare

viscolesc fără grabă

mă ning pe mâini

mă ning pe gene

cu mine însămi mă ning

ochiul îşi plânge zborul căzut

prea devreme

Zbor

dac-aş fi cer

aş declina cu norii

mi-aş dezbrăca speranţa

în stropii de ploaie

dac-aş dansa sub lună

cu picior de izvor

aş descânta deşertul din noi

cu livezi

dac-aş răsări dimineaţa

aş avea mireasmă de tei

toamna

aş înfrunzi în ţipăt de cocori

primăvara

m-aş ofili de gând în ghiocei

dac-aş fi ghimpe

mi-aş sfâşia noaptea

cu muguri

gata să conjuge iarăşi

Singurătate

soarele

mi-a aruncat azi

cu fluturi în geamuri

tresăream sub privirea ta

ca un mugur

sub picătura de apă

versul tău de dragoste

purta toamna ta pe obraz

uitată de-o dimineaţă

în peisajul meu stâng

încă înfrunzit

sub ultimele raze ale bucuriei

din reflex plouă iar

singurătate

Rug

chiar şi aici

amiaza are trup de cruce

nici rug măcar

poate un gând

incomparabil mai curat

printre atâtea frunze care cad

astenic

anotimpul se lipeşte de călcâi

vulnerabil în genele ierbii

peste ochiuri de timp

sublimat în ecou

o vreme

voi mai rătăci

prin templul subfebril

ce-n nopţile curând brumate

va rugini exuberant

inutil

Portret

mi-am zdrenţuit gândul

în mărăcinişul sufletului tău

mi-am rupt curcubeul

în toamna privirii

mi-a-ngheţat mâna-ntinsă

către macii iubirii

am răguşit căutându-ţi duioşia

am obosit alergând după soare

aştept o ploaie de aur

şi ea este numai cenuşă

ca şi când

s-ar fi umilit cuvintele

într-un copac tăcut

fără ramuri

Aş vrea

aş vrea

să nu ne fi-ntâlnit niciodată

să nu ne fi iubit niciodată

să nu ne fi despărţit niciodată

mă nasc din nou

printre sofismele tale

iar silogismele altor iubiri

îmi cântă poveşti

despre un lanţ

care-ar fi fost al lui prometeu nesupusul

de ce

mie

nu mi se regenerează versul

ciugulit de vultur

Aparent

cu mine însămi

la o margine de vară

lângă mare

într-un asfinţit oarecare

până aici

m-a călăuzit soarele

ca să-mi ghicească în palmă

însoţitori de vis

de un alb inegal

între nisip şi val

aparent

ne mai regăsim printre poeme

în zare

toamna

deschide umbrele de nori

mă-ntreabă

În vise încă ninge

în vise încă mai ninge

ramura mea e încă albă

în pleoapa unui drum

alb şi el

care nu duce nicăieri

gânduri perfecte

se lovesc

de zidul sufletelor mele

şi-mi creşte grâu

din palma-n care-mi topesc

trupul

din tine însuţi ningând

——————————

Dacina DAN

(Din Antologia ”Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni…”, Târgovişte, Editura Singur, 2017, coordonator: Mioara Hususan)

Lasă un răspuns