«

»

George ANCA – Pân’ La Dumnezeu (Scripte)

ANCA George2

MEDEEA

Medeea jucată de deţinuţi în regia gardienilor. Postromânism sau dictatorul să trăiască. Pe toarta găleţii. Listă de crime. Titlul dinainte să ne caute el din gropile comune, din săli de fitness, de lângă ziduri plutonate. Amurg securist. Wagner la zarcă. Cu cât se bucură mai tare la botez, le moare copilul.

Tu eşti aceeaşi zi ce ne-ai trezit.
Unduie trăznete surori, şalupe de corsar,
Crimeea, pescăruş deasupra.
Aruncă-ţi amanţii în marea de aici.
O zi la Iaşi, o zi la Constanţa.
De arhangheli vorbă, de valuri tăcere.
Frumoaso mai rece ca mine,
nemuritoare până te-or înota
mai fierbinţii ca moartea.

Lichefierea! Fă-te peşte. Pescăruş. Inspecţie. Eclipsă. Ce mi s-a întâmplat nu mi s-a întâmplat. Pe ce persoană lanţul? De aur? Ce ştim de lumea care nu ne ştie? Abia câinele, abia biserica dărâmată. Doctorul consultă buhaiul, buhaiul consultă nara(nas)torul. Baha’i? Of course. Încep să mă prefac în peşte ca să devin mistuit în pescăruş şi aşa să mă luaţi să mă duceţi la Bucureşti la Plata.

Noi gândim aşa cum ne-au educat comuniştii. De ce ne mândrim cu cei plecaţi dintre noi? Această doamnă nu cred că este mândră de noi. Românul acela de care vorbiţi d-stră e ascuns. Nu e nevoie să ne împodobim cu pene străine. Suntem un subiect interesant pentru cercetători şi scriitori. Continuă să fie urmărită de reminiscenţa fostei securităţi rămasă intactă în SRI. Tu eşti holocaustul României, megamafiotule iresponsabil.

Opreşte-mă, mamă, la vamă, Sibiu cu paznic Tolstoi, pe strada Jean Racine, maestre ale depresiei în grup, călimări sparte. Ne-om fi stins. Ghinturi. Galbenul cornilor. Prologul, replicile, pastişele. Noroc de soare, mobile de oase, ologul ridicat din cerşit. Camera lui Kadrey tapetată cu piele de om. A doua şchioapă înre bisericile din Surdeşti şi Plopiş. Sari înaintea paznicului, aschimodia conţilor.

Fută-l Dumnezeu să-l omor pentru un lemn (faţa-i fusese zgâriată, vasul cu lapte între genunchi, capacul nemişcat, plasa cu morcovi – avea nepotul diaree ca şi la trei luni, când, intrând în spital ginerele s-a-ncurcat cu o curvetă de doctoriţă în mână), cumnaţii (moldoveni) dispăruseră. Pe când azi n-am decât a bănui tatăl nostru şi jertfiri ale Domnului în ungureşte, pentru primele vorbe ascultate cu un fel de dragoste prescrisă din religie în religie, peste cadavre tinere sau de 59 de ani, cum inventariasem (în limba înţeleasă) – verbalizarea Babilonului – să fi amuţit. M-am gândit iar la zarul rotund. Ca astrele sorţii, nejactabile în joc. Azi e nor deocamdată, încă trei zile şi veţi rămâne voi în împărăţie, veţi mai telefona după fiu, prin examene şi meciuri, ales de tăcere, cu moştenire încă neînflorită.

de la această biserică mi s-au dat la această biserică le dau
la întâlnirea viticolă toţi oratorii băteau apa-n piuă
chiar ca pungaşul cela din Paris
eu ştiu un lucru şi anume că n-ar fi rău să fie bine
cum n-a dat primarul autorizaţie să umble păpuşele
se ucisese Cusminschi prietenul favorit al lui Eminescu
glumeţ peste fire gura lui clopot ochii săgeată
sparg ferestrele pe drum şi capetele oamenilor
pedagogia nu-i pentru toţi ticăloşii şi răii ci pentru firele blânde
o poveste o poveste

tălpărăliile de la Humuleşti precupiile braşoveniile căldărăriile ciubotăriile
Iţic jidov coace pâine moldovenească
văzduhul curat clima rece nesupusă lipicioaselor boale
catihetul este îndatorit a paradosi catihisul
neguţitor fiind de cea a treia stare
a se însoţi prin legiuită cununie cu Iliana, fată mare, în vârstă de 15 ani
m-am văzut arestat ca cel mai mare criminalist
nu recunoaşte autoritatea protoieriei în această afacere
un mormânt clasa I pentru a se înmormânta pe defunctul Creangă

Pe la noi pe la Vârtoape, fetele sunt curve toate, babele a treia parte, nevestele jumătate. Dă-mi benzină şi ulei şi te duc pe unde vrei. Nu mai bate doamne omu, că-l bate vinu şi somnu, vinu-l bate când e beat, somnu, când e-amorezat. Hai, mândruţo, tu pe luncă să culegem de-o urzică să dăm la puii de curcă. De la sticla de parfum, ajunsei să dorm pe drum. Helerim de puldarim, heliş beliş, cum venişi cum o belişi, că dacă nu veneai n-o beleai. Om aş fi de n-ar fi gura, mândrele şi băutura, băutura bat-o-amaru, mândrele şi cu paharu.

nu mă închipui din dor
pe sarea apei comandor
al desalinizărilor
cu piedică judecător
mă controversă vărsător
de după sud versuitor
de suitor la mirador
pământ oceane Maldoror
ce voci sub lume lagăr or
agora a gomorilor
sodomelor şi tu sudor
pas tras în piept glonţ inodor
pe nespălate sânge cor
drag de băgaţi la rotisor
cum şi-o seduce ora or
verso pământului mă dor
o doară aurora nor
în coarnele toreador
ţi-oi fi recurs d’al vostru por
Mariei depresiv ocolitor
cu blugii cumpăraţi amor
dentistei că-ţi atârnă flor
Flagstaf ca Falstaff mai uşor
şi Flinders catedral călăritor
ce ne mai paşii de aviator
plictisul masculinilor
tu macho da’ doar narator
de autor neştiutor
or southern cross întorcător
metalice reţelelor
din neatenţie odor

*

du-te după pită
trează şi ivită

Vasilache prinde
ofuri de merinde

picuri papagali
sânge pe hamali

brazde bezna hăt
dracul ţi-l arăt

MEDUZA

dragostele în mohor frunză verde nu mai mor din Galicea-n Cremenari cremenea pe gât mi-o ari trandafirii din obraji îţi visează paşi de paji aminteşte-ţi de ruşine şi când te gândeşti la mine veni prânz ierusalim voi vă duceţi noi venim struguri de-am fi toţi d-ăi zdrobiţi pe roţi tălpilor de hoţi ce ţi-e rădăcina prăjinii Gherhina la urzoi cu ghina opera şi tata mama operata nu te mai da gata geaba îmi oftezi somnului cu piezi mai bine le vezi

pân’ la noapte ploaie vânt mi te-ntorci de pe pământ n-am scris viaţă n-am murit îţi sunt mamă îmi eşti schit ce de nervi copii şi tată adormire respirată zilele de către popi nu te naşti nu te îngropi pierzi în umbră de oglinzi dăruite când le vinzi te-ai uitat de anonim Eminescu şi cel mim de ce latri pe înalt de sub norii de cobalt cancerele s-or mai cerne sângeratelor lucerne vorbeşti singur nu te-auzi cântăreţilor zăluzi vasele spălatele zvârlite salatele ciobeşte labele de plumb cu frunza laură columb trezeşte-te din scris cu sorţi ai visătorilor mai morţi cu foarfeca ai rezolva de vârfuri numai unghia de patru ore în trecut prin frig la tropic ţi-am părut gala gării o lanternă schiul de faianţă pernă

îi vedeam prin căpitani la costume anglicani toată lumea-ntinerită manieră iezuită câţi trăim din ei şi-n vis ceilalţi numără abis dublă scaldă apoi tuns câinele din Selinuns brazi cu brazde plopi fosili limpezimii de acrili incendii nepunctuale înspumate doct cu bale de-nţelegi scrisul Ioane te trimitem la cucoane din Orşova-n Cernavodă Dunărea curge sub vodă niciodată cotele nu-ţi crăpară fotele ia-o azi de la picioare că la capăt creşte floare se dezgheaţă ninşii inşi frunzei verzi din ochi aprinşi iarna blonzii vara blonda ondulează mapamonda cine pe cine înghite bot cu maţe înrăite d’alei câinii mă mănâncă pătrăţirea feţei încă ce ţi-am dat ai risipit ce îmi furi ai mai ciordit

vom mai uita vreodată lumina sărutată pragmatica în Teheran Bagdadul gol şi pompeian piramide povestite sângeroaselor copite pagină de răsărituri şi apusuri printre rituri trântit câinele în zori pe burtă de aurori lepra idealului peste vârful dealului peste ochii surioarei ochelarii-nvăţătoarei măi ţigane-ţi arde satul nu-i nimic mă duc în altul şahul de femei în patru în foaierul fără teatru şahurile ne decid el şopteşte analcid atentat că da că nu roman opşpe secolu faceţi cu ochiul români şi la şase săptămâni bulevardul ne suportă şi cu vână şi aortă de alaltăieri pe azi verzi tot numai fraţii brazi întâmplarea v-o respun toţi odată murind tun de era tu îmi citeai clipă ochii trişti în rai aripile neimune a talmudului minune test de popularitate ba de otrăviri ratate ce sălbăticiuni visai dicţiei cu Lorelai energiile shakti coastele ţi-or răzleţi

iar aminte că trăim ne aduceţi mulţumim din golite sticlele ia-ţi pe credit zilele i-am spus fratelui s-o verse apărărilor perverse strigi metode de limbaj otrăvit în verbiaj macedonul favorit fum de-al doilea primit n-aveam nume de închis şleampătului paraclis de-al umorului miros al omorului neros măcar hoţul trei pe doi fură cărţi a da de noi ne mai scoate de strigoi două raţe pe gunoi mă voi duce la dentist să nu mor carierist acuma am înţeles eşti nebun crezi în progres cei plecaţi mai înainte cei rămaşi toţi într-un dinte delegatul atentat cu delict încorporat pe tine te-a concentrat portocala la pătrat sinucigaşi mai ipohondri ca aburii din Turnul Londrii cianură debordată pe verdele de pată beţia netrezită de sticlă înverzită rimate substantive romanţelor arive ne întrerupe teza pierdută în Tereza ardeiul viei verve în moarte ne conserve a doua zi de viaţă de după moarte aţă pace vouă mă încaier mi-era frică şi de aer studiezi credinţele fetelor catrinţele mi-aş da duhul de poet poeziei amanet poarta de stejar spre cald arde până la smarald

Sss vipera, şşş paparazzo, zzz djidjiridoo. Ce Oedip, ce nalim. Lăsăm psianaliza. Femei decât cu zece ani peste. Fără lectura incestului distrugător al tuturor indigenilor. Cocoşelul soarelui în mare. Serendipitate bulgărească. Incest trandafiriu. Intim Antim. N-aş sacrifica înotul pe antiincest. Nu pistol, nu bani. Integritatea nu e de vânzare, îţi dă amendă, o înghiţi. Ismail. Orbs nu eros, Lot şi Freud, ochi în ochi cu Oedip. Regia carismei. Iubeşti numai anti. V-a înfundat marea urechile. Mangaliţă. Nu ştiu cine vine şi bate la uşă. Epava nu pleacă nicăieri. Meduza. Nu am văzut om să se mişte mai încet. Cătune eoliene.

ARGHEZI

August, 2010. Vedem ce iese, cititorule care, se zice, nu mai exişti, ca şi mine. Eram la spital. Piaţeta în potcoavă neagră se deplasează pe apă sub pescăruşi. Şi aşa ni se lăsară copiii de literatură. Nici diabetul nu-l voi duce până la capăt, dar romanele.
Dacă avea studii superioare nu mai era împuşcat. Intelectualii sunt elemente consultative. Surzii n-au înţeles niciodată un film românesc. Dărâmi ce ridică duşmanul de un sânge. Fidelitate clădită pe trădare. Urmele ne înconjoară, ne sufocă, ne acoperă lumina. Ne trezim împuşcaţi de vreun idiot.

A dispărut sicriul cu trupul fără deget al sfântului Nicodim. Roessler, Roller. Les vieux bandes. Ruşii nu vorbeşte în dodii. Calvin recognized the power of music. Liana trăieşte la Calvin, în Elveţia, de-l pomeneşte pe Voltaire, isihaştii andrucoviceni pe care-i frecventase trei ani.

Septembrie. Cine mişcă nu mai mişcă. Maniere, remaniere. Lustrat, spânzurat de lustră. Naţie de subsol cu probleme la colivie. Iei o armă şi faci un gest de disperare cu oameni inteligenţi, nu cu toate gutuile. Ultimul la coadă să tremure din noadă. Fură şi praful de pe ficus.

Mări a murit de ziua ei şi a intrării în Uniunea Europeană. Tot îşi făcuse rost de băutură şi la reanimare. În anecdotă, doctorul îi explica fetei că părul pubian îi crescuse natural, şi nu e blestemată, uite şi lui, vai, el e şi mai blestemat, i-a crescut şi furtunul aspiratorului.

Ceva nu mi se învârte rotund. Acelaşi tip de frisoane. Tonul strămutării. Te-a luat valul şi mi-ai luat calul. Ţara cu cracii în sus. Ţărâna grea. Incubo. Lup ziua, miel noaptea. S-a arestat singur. În spatele arestărilor se ascunde misterul cucului de bronz.

Mare parte din rău vine la noi din gene. A nu termina niciodată o frază. A scrie roman psihologic. Pancreasul nu se vede în negura gazelor. Justiţia nu este altceva decât un cadavru în cătuşe. Cătuşe rimează cu căpuşe. Bătut la uşă, împuşscat în freză.

N-am vrut să-l omor, doar să-l sperii. Un ţigan din Dăbuleşti a murit înecat după ce se aruncase în râu să salveze un copil de român. Statul asigură infractorilor condiţii mai bune decât oamenilor cinstiţi. De ce să nu-l spânzuri şi să scapi lumea de o fiară turbată?

Am mai multe vieţi decât o pisică. Ei, asta e, l-am omorât. Iau zece ani pentru un prost. Nu trebuia să scoată cuţitul, a sărit primul la bătaie. Suntem golani, ori nu mai suntem. Din cauza la protv, că ei au difuzat cu ciorcălanu ăla analfabet.

Subspecii. Voi îi faceţi vedete. Nulitatea asta absolută am văzut-o cu o zi înainte de crimă invitat la tâmpitul ăla de Capatos şi la boul ăla handicapat de Mihai Morar. Cine, un coate goale, un criminal din care se inspiră alţii… A scos cuţitul şi a lovit în inimă.

Dacă eram tatăl victimei, l-aş aştepta pe criminal până iese din puşcărie, îl anesteziez cu ceva tare, îi leg mâinile să nu piardă sânge şi i le tai cu toporul, le arunc în canal şi chem salvarea, să scape cu viaţă. Să mai omoare dacă poate.

Mai lăsaţi tupeul de borfaşi că ajungeţi la Reînvierea 2. Moarte pentru moarte, eu în locul tatălui celui decedat aş trăi doar ca să-l omor pe criminal. Oltenii îşi spală păcatele dacă îl omoară pe individ, oricare ar fi erou, nu-l ratezi pe acest ucigaş, justiţia poate să-l scape, voi nu trebuie.

Mai lăsaţi tupeul de borfaşi că ajungeţi la Reînvierea 2. Moarte pentru moarte, eu în locul tatălui celui decedat aş trăi doar ca să-l omor pe criminal. Oltenii îşi spală păcatele dacă îl omoară pe individ, oricare ar fi erou, nu-l ratezi pe acest ucigaş, justiţia poate să-l scape, voi nu trebuie.

Dă-l în fasole, are pata pusă pe monoclu. Pe politician îl aleg eu, hoţul mă alege pe mine. Sparge cu pumnii tăi butoaiele astea kaghebiste. Două cârtiţe, una, mi-e aşa de ruşine că îmi vine să ies din pământ. Dacă nu ştii ceva eşti nevinovat? O tumoare ne apasă pe hipotalamus.

Vocale aleatorii, Iahwe, sunt ceea ce sunt, sunt ceea ce este. Damigeana când e plină şi femeia când e goală. Întunericul şi lumina ne balansează în vrie ideală spre recunoaştere, din seninul inconştient al nădejdilor refulate.

Unii dintre deţinuţi mâncau varul de pe pereţi. Attached are documents of payment. Predau nonviolenţă. Ce film s-ar fi făcut după Ciocoii vechi şi noi. Nu-i găseam nasul, să văd dacă mai respiră. Kenyana tot refuza salvarea, nu-i ştiusem numărul. Intensitatea diferenţei.

Erau mai bătrâni ca mine, clan de tineri, muream cum am apucat, de-am rămas în viaţă şi ni se naturalizează finele prin apropiaţi vecini până spre piele şi iele. Hipofertili, grup de suport, şamani, nu numai limbaj, şi idei. Deschide geamul de la camion înainte să scuipi.

Lasă-l acolo ascuns în memorie. Eşti expert în chestiile astea, cu stilul tău aglutinat. Are magnetisme de bun augur faţă de spiritualitate, nu poate oricine să-i treacă prin faţă aşa uşor. Graniţele între regnuri nu mai există, şarpe acum plantă.

Ce să ne mai spunem, că îţi mulţumesc că mi-ai scris diplomele, şi pe Mări am angajat-o, tu te pensionasei şi schiţai catedrale, ultima în Kenya, să şi asişti la zidire, cu viaţa ta, acum spre ai tăi, cu nimeni în urmă, dărâmată casa din vârghini, poate redesenată de tine, s-o aibă copiii.

Afect invers, a te vedea personaj negativ la infinit, a te autolichida dependent, hematom, vorbitul cu chirurgii, probabil vor să-mi taie piciorul, din Ioan în Luca, maică-mea un an în pat, taică-meu 5, cum n-am invidiat-o pe Raliţa, nu şi pe Paraschiv, da Vespasian.

Ştefan cel Mare, ţar în 1473. Veşnică sărăcie, castitate, ascultare iezuită. Căutam date (fraze) despre şcolile neoprotestante în România, credincioşii şi copiii lor. Amestecaţi, îngânduraţi printre ortodocşi. Îngreunat de mere şi serendipitate.
Regretăm momentul zborului, regretăm că ne-am dorit să fim liberi, ne-am trezit aşa de zgribuliţi, fără ţară şi fără viitor şi cu aripile frânte la doar 21 de ani. Ne-am născut în România unde cântă nebunia. Daţi-mi şi mie o batistă. Father jumps.

MIRAREA REÎNCARNĂRII

Alerg după coada unui iepure de la Paris. Knocking at our own door. Azi e marţi şi mâine miercuri. Pestalozzi a trecut printr-o şcoală tehnică. Ne urmăresc aceşti elveţieni. Stalin ne-a salvat. M-am îmbătat un pic de Jung. Mă lichidau. N-am nicio drojdie în cap, poate de bere.

La Focşani ne-am înfundat. Am ochit un tren de poştă + adăpost deasupra capului – am scris pe el Arad cu de la mine putere – ne-am dus, încet, încet, până la Arad – la prefectura judeţului, ce cautaţi aici – Paşcanii îs resortaţi (?) – îmi caut tatăl. Galbenul nu poate strica omenirii.

Să tăiaţi plicul să se vadă că e imprimat, nu cerere. Unde era înainte securitatea. În sală, dacă se dă termen, tăcere, dacă nu, prezent. Dosarul de la amânări nu-l cereţi, lăsaţi-l în pace. Vă dă cuvântul dacă sunteţi prezent(ă). Acceptaţi cererea. Francisca era, cu scuze că e răguşită.
Chiar dacă s-ar pune-n unghii, la primul termen orice parte are dreptul să ceară amânare. Flavius (blond), plavus, plăvan. Nevrită retrobulbară. Sunt ataşat de vite. Omul primeşte palme, pumni. Psihiatru informator. Numai pacienţi speciali. Îi cunosc scrisul.

Nu se poate articula nimic. Urdia înaintează. Sfioşi de sărbători. 34, subliminal 43, fund dublu, 45-54. Oraş alimănit. Te-am visat, fugeai de mine. Regăţenii sunt mai orientali. Un om adevărat simte în inima lui cum stau lucrurile. Dulfu, o etică. Ziar antropologic româno-indian.

Acest domn Grama nu a vrut să-mi dea aceste scrisori, că nu trebuie să le citesc, am plâns după scrisorile acelea, le-a aruncat, mi-a dat patru, erau numerotate, a protejat-o sau s-a protejat, mama l-a iubit pe Leon Pantev, o cruzime la început, prieteni, o iubesc mulţi dar tac.

*

Sinteză a experienţelor şi luptei revoluţionare, a muncii de construcţie socialistă în România, a mişcării revoluţionare mondiale, tablou al direcţiilor activităţii partidului în epoca viitoare, calea comunismului, transformarea pe baze noi a omenirii, forţă ideeologică internaţională.

Neclaritate în privinţa metodelor şi a celor mai bune sisteme de perfecţionare. Pedagogia adulţilor nu e bine studiată. Nelegarea perfecţionării de nomenclator. Promovarea în muncă în funcţie de perfecţionare. Învăţământul nostru este confuz în materie de perfecţionarea cadrelor.

Nu facem o clară distincţie între cheltuielile pentru ştiinţă şi cheltuielile din învăţământ. Planul de cercetare este cel mai fragmentat mozaic din câte se pot imagina, teme pe dimensiuni individuale, nu colective, institute de buzunar, microscopice. Ori importăm ştiinţă, ori o producem.

Şi ceea ce este caracteristic pentru întreaga futurologie şi pentru opera lui Maliţa este că în fond nu prooroceşte ci alungă departe orice asemenea gând. Rog a se face odată lumină şi să se rezolve cazul de la Dâmboviţa. Socialismul, prima fază a comunismului.

*
nemişcarea golului una cu lumina mişcarea luminii una cu tao comunism pe bicicletă Verbiest se credea Ovidiu chinez iezuit ied chinezuit noi ai niciunei mări înotate cu sabia calului intim Antim smintim amin antimsmintim antiamin mai rar patriotism mai des mafie
iubisem mai mult decât superstiţia ţărilor cartilagiile fricii de lună toată viaţa peniţa păsării zburată chin bolnavii mi se împuţinează de înviere îndoită ceaţa pe humă ne mai şi dezmormântăm cenuşă cu Adivaraţii de când plecase Anta nu mai avea viaţă pe când racul miluit întreirea sinucisei

nu acoperi răutatea binefăcătorilor ia în seamă îndoielile femeilor păstrează ceea ce primişi din suferinţă iubeşte neapărat ceea ce nu mai trece exorcizează fără primejdie potrivnicul împacă-te cu visul decapitat lasă vinovăţiile să se înmulţească primeşte altarul cu dăruire

încalţă-te în spălarea sufletelor prăjeşte-te în ispăşirea sinelui păzeşte-ţi viaţa cu amintiri cum te-ai călugări ori şi Loyola sfântă oprire întunecându-ne calea potcap cu verzi păduri în cunună ce şi diadema Diotima încă un scris în pierderea sineităţii

nu ne mai păsa de slvare ne eliberase atentatul inscripţii aburcate sub verde presimţire nemaidesine a nu se reimagina desluşirea voi trece până o să treacă veacul coporâia cosind postum olteni votca lotca dinga-linga ying-yang cucu vera icon se sinucide la Văratec

completăm pleava în trior îţi cade moneda pe ground ţi-e lene s-o ridici spânzurat în crabi spovedit de furnici mirarea reîncarnării n-a venit ministra v-am adus regina apoi regele a dat mâna cu mine spunându-i de Romulus dar că îl iubim
pe grosul mâl Corintul cu Medeea în Colţ Colhida te las fără ochi sinucidere pe lângă nai plutirea genomului pe aura extatică soldaţii neuro gene involutive Shivji asasinat în locul meu destui morţi înainte-mi chemare prietenească rar o femeie cutremur ca şi cum n-a existat păcatul

bastion italic în Uppsala îl visai pe Marin plecând de la Harvard încotro cu treabă icoană ceramică într-o renaştere personală pe apa lui Charles decolări aterizări se labirintează în două personalităţi opuse cât să te execute şi să te resusciteze
să-i zicem balada lui Edgar nemainăscut în Boston nopţire puja Ganesh botez clară antilatinitate cisma carisma crimei pe logos îndulcindu-ne sângele toamna ochi de frumuseţe străbătători sărăciei la paritate cu Mrs. Eddy şi cu dada nici supărare nici parale pita guru Pitagora

pe frunze de cerb rupt cerber o oră mai târziu zero se opriseră opăriseră impresii de conjuraţie cum o să dai de-azvârlita cu sfârşitul nemaiscribnic nici pisică ba o fată îmi ţin respiraţia şi pentru Africa mă aflu aproape de Glasgow n-am capsat fotografia şoarece ţi-ar mai trebui

NU S-A DESCHIS PARAŞUTA

cerule ce ne reverşi ochii uzi de vulturi şterşi să vrei şi nu te mai poţi pune în locul dezrădăcinătorului tău degeaba i-ai povesti priveliştea ce tocmai o distruge amazoane călugărite în pânze de păianjen floarea de tei inundată în haită securiştii prin turmele restriştii nu te mănâncă pielea nici nu te rogi în Delea invidie pe propria prostire răsfrântă cu aerul mantelor desfăşurate în tăcere fără amintire cine pe cine omoară să nu mai fie ţară

compoziţii anii
ţestele crăpate
morţilor coridă
cruce îmbiere
arde tot aerul
respiraţia tuturor
fiinţelor una
în gloria sufocării
dă-mi şi azi frunza
să i-o dau cetinii

Unii dintre deţinuţi mâncau varul de pe pereţi. Attached are documents of payment. Predau nonviolenţă. Ce film s-ar fi făcut după Ciocoii vechi şi noi. Nu-i găseam nasul, să văd dacă mai respiră. Kenyana tot refuza salvarea, nu-i ştiusem numărul. Intensitatea diferenţei.

stanţă muntele în apă înierbat
munte stanţă în apa ierbii
apă stanţată în iarba muntelui
iarbă apei muntele stanţă
police scos din chiromanţie
urechea dreaptă călugără
în ascultare pe alge sângerii
colţii fundului de mare munţilor arşi
noaptea pe valuri piatră cretată

La un timp, fur o motocicletă, să mă plimb, aş înapoia-o, atunci nu mai e plimbare, şi nu ştiu omul, oi abandona-o, m-o blestema, o pun într-un cărucior (cum intrau transcomurile în vapor), curând rămân gol puşcă. Ies din carieră, două-trei trepte, zece metri, şi toţi dezbrăcaţi, însă porţiunea mă terifiază. Mi-e obsesie muzica dată încet, că n-o aud. Am închis ferestrele, mi-era frig. Tare, variaţiunile pe Zorba, mă liniştisem, iar încet. Grecoaica blondă vorbeşte repede ca pe muzică, parapolierno, apohronos. În căuare de stăpâni, albesc în Creta pe trei sferturi. N-ai pune cretă-n halbă pe spuma Afroditei, adâncă mare sub fiinţă albă. Megalo galopul, pe cal filantropul tulbură potopul. N-am curaj s-o întreb dacă e aromâncă. Mâzgăleli de texte cine ştie în ce limbă, pene de ciori, de-ar citi cineva din Aristotel. Elena Metaxa zice de accent, că ştiu toţi că iau notiţe.

ÎN BRONZ

Căciula nu ţi-e şi pe capul meu, reproşaţi-mi acoperişe acoperiţi-mi reproşuri. Unde vă voi găsi adresele, prieteni şi duşmani la răscruce, salvat pe computerul disperării voastre. El este tatăl meu ea a fost mama mea, te-a urat întâi pe tine. numai tu şi întuneric neamuri înăsprindu-ne vise nevisându-ne arhaică etnia oii nu vezi decât racul greşeala ta doamne şi eu din a toate-ţi urmă parcă păstorşte azeu cu mine neînturmă oprit în vâsc dus pe copcă nu te mai aştept nu mai vii trage tata să moară hop că lumânare-i aprind la vii

trezeşte-te şi lasă-te de meserie ori adnotează poeziile lui Ion mare ţi-e tristeţea doamne singur în atâţia agoni suferi oriunde bucurie că mori tot soarele pe toată zăpada ieri şi azi doliul topind s-or fi ştiut iarbă corăbierii sunt lacrimi creieru-m’ a câta oară pe mâncarea focului nisip fără întoarcere munţi şi oceanului nici că-i pasă

O mare eroare – am crezut că este filosoful Mircea Vulcănescu (nr. 46). Este Romulus. Chiar el? Sunt emoţionată. Îl ador. Un reportofon. N-am unde să public. Publicăm noi. El a scris mitologia? Da. Voiam să fac o carte de poezie pe mituri româneşti – vedeţi care este. Falangele Herăstrăului mă reîncarnau. Eşti aşa de puternic – gras – că unul singur discută cu mata. Ce să mai fie, Somadeva. O să-l felicite pe nea Romică la 86 de ani. Regula jocului cu sumă pozitivă.

acum îşi intra în mână ieşind din comă pe toboganul oaselor în jos decapitare scrisă capăt argumente dacă-au fost Creta abia cost brumă rari ierarhi Viena plutarhi vară din ce colonii Polonius colo ni-i câtă dispariţie românească nu mai e voie sufletul nici la purtător darmite la vatră toată româna e greşeală seminţele mărului pocnesc în ciocul papagalului timp sepie gen Eugenio arhanghelul sabie genii o căpitănia plai de vedenii argo azi matelot al gheenii

autohipnoză întoarsă pe dos căptuşeala feţei copitele îmi flutură urechile falanga valul fresca unghia turla valul varul vopseaua fresca buricul zidul falanga zgârii mângâi undui zgâlţâi năclăieşti mângâi tencui sângeri zgârii vălureşti ondulezi undui

real sound more than real beautiful out of jail I heave a word my love may glitter in your air your eyes your ears your countries forgive the aed jailed poets sing rain by sea on golden ring yeasterday as if in dream imagination beyond salvation

HRAM

ca la păstrăv cu veselie arunci pleazna de pe când prietenul se înstăpânise vâlvelor solzilor
pentru a se întoarce în mare te cununase câinele faci iar convulsii
percuţia fulgilor ciocanelor asteroizilor stelelor strigoilor martirilor vânzătorilor valurilor naufragiilor seminţelor amurgurilor câinilor căldurilor îngheţurilor alburilor
de-oi pleca pe frig cine te mai scrie de-o să te intrig e pe veresie de o să mai ducă anima artrita matale nălucă nimeni părăsita
ţi-ai auzit toate descompunerile nu mai ai chef de compus cum întru nefiinţă ai fi ce-ai făcut bine nu ţi se iartă ce-ai fost nu mai eşti nici nu te-ai născut
ajutaţi-mă să pun lanţu’ îl dau dracu’ de lanţ eram răguşit complet dacă erau hoţi îmi luau bicicleta că era rusească ai văzut drac mort şi raţă-necată jucaţi-vă un fum o amânare Rembrandt
am venit de unde să plec Doamne la hram nu era diavolul poate Adam sub picioarele arhanghelului mi-e milă de oricine ar fi sub talpa sfântului prepotent

OMÂNEŞTE

fiară fără apetit rămurişul click adunarea a treia noroaiele tranşeelor tot umăr lângă umăr momâia mocirla gemina pe frunte roata de muzeu sufletul pe copcă expresii minus mesaj strigăte pe din afară tristeţe de ritual de-oi mai vedea o primăvară personajele politica menopauza leafa scleroza bârfa ura frustrarea depresia maslul (in)dependenţa sărăcia laşitatea înşelătoria denigrarea furtul falsul tribunalul sărbătoarea parcul necesitatea petliţa claviatura coaja copilul calculatorul balconetul strada vertijul mama internaţionala armata masoneria alianţa vrăjitoarea şutul tâlhăria măsluirea călărirea pornografierea scârba căruţa spălarea televizarea pleaşca racolarea minţirea batjocura cârpăceala miloaga faţada caducitatea isteria slăbiciunea clevetirea crima calviţia schizofrenia nesănătatea benignitatea rugăciunea blestemul încruntarea descompunerea şperaclul elita cotul inteligenţa statul cutia farfaraua excelenţa universalitatea japca mutilarea natalitatea preţiosul sprânceana gena mecena piedica motivaţia pofta

ualitatea reştină omano-atolică
oată umea ace olitică omâneşte

să nu-ţi fi dat seama niciodată de viaţă vagi tandreţi urlete pe-ale râsetelor amurguri cum îţi dai drumul sinele dispare bumerang tu te duci şi numai el se întoarce

în studio în templu
la puja la concurs
tupeul de exemplu
în parc te-mbracă urs
în lume în matsya
cu avatar primar
aprinsul trup tipsia
ţi-l urcă pălimar

Am fi putut fi basme indiene. Ce ţi-oi fi spus că beat (vermut, vin alb, whiskey, vin roşu)? Ceaţa rece interiorizată în caldul casei.

ţi-aş scrie de Arald suflet Mariei
în tropotul strigoilor călare
Ave Maria înseninare
bătrâneţile copilăriei
cer spart de smarald darul beţiei
pocal pocăit demândare
bacantele peste cutare
tu că scrisoarea nimicnicie-i
nici Soeren atunci nici Marija
răsfoindu-i nu te răpiră
sub vikingi normanzilor spija
pe Dunăre plânsul de Kiră
cine să ne mai fi dat în grija
tăietorului din pădurea asiră

Când nici caracterul, nici pacea nu te mai agrădesc. Om mai fi trecut un hop. A nu avea cu cine te sfătui pentru că tocmai te cerţi pe-o vorbă, pe-un senin, când e să se aleagă praful-jaful.

a linişte şi pace lasă brâul
şi-şi strecură sub pântec grâul
nu te mai are-n scârbă n-o mai ai
geaba cântai pe deal pe cai
Sikander dibuie pe por
noi stăm la pândă por în por
colindătorii în răspăr
noi tot nu ne luăm de păr

PARALIZIA TATĂLUI

lăudată suferinţă crinul acasă încântului cinul luceafărului mării eminul mamă din mormânt tată din Lazăr doamne din cer cruce de rază pe Hristos să-l rază necredinţa

fiindu-mi sine sinele ia-l de la mine într-un tren încremenit pe şine ruga tinereţii departe clipa ta de ne mai desparte şi cu-nchinătorul lui Astarte

urcă fiinţele muşuroi cum ţi-ar cânta din cimpoi cum te petrecem pe la noi vorbisem lepra maică pe maluri de drăgaică uscate pentru gaică neruşinare zisa cititului assisa din blancă porolissa

Când ajunsesem la Strehaia pădurea asta, nemurirea aia. Cum ar învia întunericul paragina scrisorilor pe epica misticii.

tema serii Strehaia dusă
colinele vin mai gata drumul
soarele se stinge ca o spusă
viaţa omului de i-ar fi fumul
a te prăvăli şi-nsuţi nu să
te aştepte a-ţi primi oiumul
vreo faţă cosită sub husă
husarul sabia consumul
terzinele în terza rima
se strigă la pictat pian
sera e caldă veche clima
zicea Cuclin de Damian
şi pînzele marine mima
ni se-nserează Canaan

ce grijă ai de mine numai taică-meu paralizat priveşte-ţi fruct eşecul cu luna şi edecul sunt altele gândirile o oaste fără inamic

pădure cotmeană Dunăre sprânceană carele pentru voi la ziua de apoi oameni de nimic duium eu cu premiu tată paralitic

NATYA

hiranya garbha purusha pradhana avyakta rupine. Imn răpus. Vă duceţi la Paris. Vin dansatoare cu măşti. Dansul vine.

răzbiţii de păcate ne găbjiră arsura se întunecă să năpârlească tropic adamas-vajra Anicet-Nacichetas

„Hiranyagarbha” … Usha …Shiva Tandava … Creation… ‘Nagar Lakshmi’ to commemorate both Tagore’s 150th year and Mother Teresa’s Centenary. .. (Priyadarshini).

Congratulations Sir George Anca ji. God Bless you, your family and friends. with best regards, manohar. jalalabad, afghanistan

P.S. – Yesterday about forty people killed in jalalabad in suicide attack and today about 30 persons died in suicide attack.al

Tandava, rugăciune către Shiva. Imn zeiţelor Ratri (noapte) şi Usha (zori). Plecăciune zeilor elementelor: Agni (foc), Varuna (apă), Vayu (aer). Shiva este zeul dansului. Conceptele mistice animă dansul-credinţă: bhakti sringar (iubirea mistică); jivatma (sufletul individual) setos a se uni cu paramatma (sufletul dumnezeiesc), tandava (dans masculin) cu lasya (aspectul feminin), Shiva-purusha cu Prakriti-shakti-kundalini.

Muzica sanskrită înseriază mantrele absolute, Gayatry, Rudra, versetele universale vedice – Rigveda: „The germ that still lay covered in the dusk burst forth” cf Eminescu, „Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur” – până la cântece populare sau Sundarya lahari (Frumoasa unduire) a lui Shankaracharya:

Shiva shakti una de nu-i cu puterea-i cel augural
Nu poate zămisli nici măcar să se urnească din loc nu poate
Şi cum fără virtute ar îndrăzni cineva să ţi se prosterneze în rugă
Tu venerată de zeităţile facerii proteguirii şi distrugerii

Ziarul Adevărul reproducea în 19 noiembrie 1926 un autograf în limba bengaleză al lui Tagore (de fapt, un citat din Gitanjali, poemul său premiat cu Nobel în 1911):
„Thou hast made me known to friends whom I knew not. Thou hast given me seats in homes not my own. Thou hast brought the distant near and made a brother of the stranger.” / „Tu m-ai făcut cunoscut prietenilor ce nu-i ştiam. Tu mi-ai dat scaune în case ne ale mele. Tu ai adus depărtarea aproape şi ai făcut frate din străin.”
Natyanova în anticiparea lui Lucian Blaga:

O, vreau să joc cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.

AHIMSA ELIADEANĂ

Aldee & Castor

am vorbi euforii nu se mai discută execuţii caffee club and after hours femeile distrugeţi omenirea până la ultima raritate putinţa decreştinării ochii altarului

face lumea mai întâi să sufere pentru ca apoi să poată s-o consoleze şi încurajeze cerându-i să-l urmeze neabătut

trecutul său atât de întunecat şi meschin este un trecut complet roşu his past so dark and base it is a past completely red

Like Romanian

Lucian Blaga: arhetipurile apar „totdeauna” modelate „în tipare stilistice”, fiind dominate de acestea, cîtă vreme în fanteziile psihopaţilor arhetipurile îşi fac simţită prezenţa ca nişte „complexe autonome”…

Constantin Rădulescu-Motru: În viaţa lui artistică era naivitatea, dar nu grotescul; în viaţa sa intelectuală, limitarea, dar nu minciuna; în viaţa sa morală, simplitatea, dar nu totala pervertire a caracterului…

Petre Andrei: Mulţimea nu are o reflexiune logică şi critică, ci gândeşte mai mult prin imagini şi simboluri, subiectul fiind confundat totdeauna cu obiectul, iar preferinţele luate drept realităţi.

Nae Ionescu: noi nu am cumpănit decât oportunitatea şi „momentul” reîntronării vechiului regim… În beneficiul cui şi în ce scop se întâmplă toate acestea?

Petre Ţuţea: Nu te poţi cunoaşte singur.- Credinţa ne învaţă că omul nu e un model al existenţei. El imită modele transumane, dacă vrea să se depăşească.

Dumitru Stăniloae: Dacă apreciezi totuşi, adeseori, cu pasiune anumite lucruri, o faci tot de dragul persoanelor care ştii că te urmăresc.

Mihail Manoilescu: Este oare depresiunea ce, în chip vădit, apasă asupra conştiinţei contemporanilor noştri, numai un efect întârziat al „nevrozei postbelice”(…)?

Mircea Florian: Caracterul naţional nu e inerent filosofiei, pentru că cuvântul nu e cuprins în structura conştiinţei.

Al. Constantinescu: Dacă n-ar exista inexistentul, dacă nu ne-ar pândi moartea, timpul s-ar confunda cu eternitatea şi istoria cu Paradisul.

Mircea Vulcănescu: Sub întâmplare insul. Sub ins Dumnezeu. Dumnezeu fiinţă lucrătoare. Dumnezeu singura fiinţă lucrătoare.

Dan Botta: „Umbră pământului”, sentimentul acesta de supremă amărăciune, de singurătate şi de inutilitate supremă, străbate poezia eminesciană.

Dumitru Cristian Amzăr: Marele şi unicul gând al noului tineret român nu este nici „fascismul”, nici „antisemitismul”

Alexandru Dragomir: Judecarea unei doctrine intelectuale trebuie făcută strict pe teren intelectual, adică prin dezbateri de bună-credinţă şi cu argumente teoretice, iar nu autoritare.

Vasile Băncilă: În fiinţa umană există doi factori lăuntrici: instinctele vieţii şi apriorismele inteligenţei. Şi un factor mai extern, în raport cu cele de mai sus: senzaţiile.

Teodor M. Popescu: Într-un anumit sens, Biserica Ortodoxă a făcut mai mult pentru credincioşii săi decât Biserica Romei însăşi.

Nichifor Crainic: Mimetismul e o soluţie de continuitate în dezvoltarea normală a culturii naţionale. Nici o cultură naţională însă nu poate creşte parazitar pe trupul altei culturi…

Nicolae Mladin: Braţul lui Dumnezeu îl simt ocrotitor peste destinul românesc, destin mărturisitor al lui Hristos…

Spre religiologie

Ne-am fi cunoscut între noiembrie 1818 şi ianuarie 1820 în Bucureşti, struguri-daci. M-aţi dus voi şi în Caliacra, între 1512 şi 2001. Cardiac în octombrie 1926. El premier diccionario. Eurasian Plate. Sita brăzdarelor. Pe necitite Kalidasa cu huni.
Girard – triunghiul mimetic şi omnipotenţa rivalului – identitatea între violenţă şi mimesis – întoarcerea violenţei colective născută dintr-o criză paroxistică a diferenţelor asupara unuia singur – criza sacrificială – victima emisar – Dumnezeul victimelor – violenţa substituită sacrului

Noi secte şi mişcări în hinduism: Sri Aurobindo Ashram, Arya Samaj, Brahmo Samaj, Ananda Marga, Transcendental Meditation, the International Society for Krishna Consciousness (Hare Krishna), şi mişcări centrate pe Meher Baba, Sathya Sai Baba, Bhagwan Rajneesh şi alţii.

Condamnat la Ahimsa

Noi secte şi mişcări în hinduism: Sri Aurobindo Ashram, Arya Samaj, Brahmo Samaj, Ananda Marga, Transcendental Meditation, the International Society for Krishna Consciousness (Hare Krishna), şi mişcări centrate pe Meher Baba, Sathya Sai Baba, Bhagwan Rajneesh şi alţii.

zece porunci buddhiste să nu ucizi să nu furi să te abţii de la act sexual fără de lege să nu minţi să nu bei alcool să mănânci la timp cuvenit să nu dansezi ori să cânţi să nu-ţi împodobeşti trupul cu flori parfumuri ornamente să nu dormi pe pernă înaltă sau largă să nu posedezi aur sau argint

Eu sunt pasărea migratoare Să nu faci nici un rău nici unei fiinţe cu fapta cu vorba cu gândul aceea este ahimsa potrivit cu Veda pentru că atman este prezent pretutindeni inaccesibil simţurilor în toate fiinţele recunoscând atman în ele aceea este adevărata ahimsa Yoga Darshana Upanishad

Un ahimsak adevărat este cel care salută moartea liniştit, rămâne calm în orice împrejurare, se fereşte să ucidă, vede miezul lăuntric al lucrurilor şi îşi dă chiar propria sa viaţă pentru a converti inima oponentului la non-violenţă.

Ahimsa eliadeană

Abia se înfiinţă nebunia-lacrimă. Thomas făcu cercul. Fiecare ceva, eu cântai, Astăzi s-a născut Hristos, Mesia chip luminos, Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi. Toţi pe Dumnezeu, cu amen, cu namaste. Jesus, the greatest embodyment of the non-violence, L.S. Gandhi.

Blajinii sunt jainii de se ştiau yoginii pierdui cu versuri crinii. Am greul subiectului pe nebunia sectului. În tradiţia sud-indiană, dacă moare soţul unei femei tinere, primul bărbat cu care are voie să se căsătorească este fratele mamei, unchiul ei.

Angela recomandă pe evreica din Ancona pentru tratamente de fertilitate. Cod liber în creierii Rajasthanului, cu Benazir moartă. Violenţă şi-n cea mai mică entitate. Contemplarea compasiunii. Intrăm în somn. Copii de 3-4 ani condamnaţi la yoga.

Leela and Shama

cum ne chemai la spectacole Leela
unul să nu fie fără noi bibliotecaro
zbor de aşteptare de plecare pe soare
american cu bacterii şi şale galoane
de închipuire pe umerii închipuiţilor
legătură cu cămilele eu cu thirtankaras
tu Shama îi găseşti pe ţărani mai ca lumea

Rajsamand

Wande guru waram! Întruparea nonviolenţei. Să ne vadă faţă-n faţă, amne samne. Regenerarea omenirii. Ahimsa, comitere individuală. Transformarea societăţii prin mici jurăminte, anuvrat, din sat în sat, din oraş în oraş. Cap religiei jaine, dar fiinţă umană. Ştiinţa trăirii.

Copii yogini se iau la pumni om shanti. Peste-al nostru acharya cântecul jain colindul scrie-l mă pe englezeşte să-l citeşti chiar de Crăciun. Vorbii la mii. Anunţat cu minut înainte. Pe Veena n-o mai văzui. Ideea cu foamea sărbătorii fu a mea. Lauda lui Eliade şi a Indiei.

Ne-om da drumul din lanţul trupesc într-o cădere spre India. Dumnezeu se naşte în Rajasthan, să-i cântăm un ghazal american, coreean. Tot în Rajasthan jainii pe deal cu Bhagavan Mahavir. Muşamaua strofei pictate nativist. Rătăcită cruce în naştere.

M-am spiralat pe lângă un zid, angrez, angre, hello, din case, copii, o fi vreun blajin, din câte depărtări să auzi lemne nonviolente neluate foc sub mortul ce mă aflu în plină viteză, săriţi. Stai în scaun căluşel de repetiţie, nici un cal. Christos jain, cirac lui Mahavir fără nunţi.

Nevoia roboamică

ştiusem hainei dimia sufletului ţărănia soarta mi-avu fiinţa ruptă în intimitatea erorii de-a fi existat pe lume la mau mi-ai dat maul ţi-am luat buddha pomeni ţigăneşti nir Niraj

ziua de astăzi stai de vorbă cămaşa să mai năduşască îmi clătesc armura în respiraţia Murfatlarului limuzina lui Tagore autoreferenţialitate în Rajasthan

hatârul satârul nălbirăm nalba de până la Indore să rezistăm furnici contra sonete metoda graţiei toamna plimbată du-te la ţigăncile tale

prismă întunecată ne descoperim nu în goliciunea urâtă ci în nuditate ne-am creat un singur creator ne lipseşte voinţa primului pas în stare să creăm c-am fost creaţi

cuiele bătute-n palme cine le-a furat romii dumnezeu are grijă de toţi am mai aflat ceva astă-seară şudră sipet paria ţigan Pann Titulescu Chaplin m-am rugat de mâinile mele

staborul nu condamnă furturile săvârşite de ţigani împotriva românilor ci numai pe acelea săvârşite împotriva ţiganilor la şcoală doar bărbaţii pentru carnet de conducere

oare de ce suntem cei mai nefericiţi din Europa ce facem cu ţiganul de Cărtărescu că ăsta sigur n-o să vrea să plece în India priviţi domnilor pe steagul croaţilor

ce s-ar întâmpla dacă li s-ar da o ţară a lor nonsens păi în Mangladesh cum e sau prin India ţigani avem şi la juifi singura deosebire e că au altă religie

cultivarea limbii prin vorbire glasul versus cuvântul scris poate şi cunoscuţii au un rol de conştiinţă pentru unii fiecare dintre noi a păstrat nomadismul şi ţigănismul

libelulo tu nu te ţigănizezi că n-ai cum să te mătăseşti sau flutureşti iaca m-am gândit şi eu că altfel amorţeşte toiagul în Bărăgan şi nu în nu ştiu care pământ arab

viaţa ţiganilor ne mai aduce aminte din când în când că există natura libertatea fără pâine e o teroare mai mare decât privarea de libertate

hai să fim serioşi şi să nu ne mai autoflagelăm pe această problemă în drumurile lor din India au fost alungaţi cam de peste tot nişte paria veniţi pe dulcele plai mioritic

forţa imunitară a ţiganilor poate fi folosită ţiganul a fost adus cu forţa pe corăbii româneşti din India transformaţi în sclavi de cuceritorii musulmani ai Indiei

cuvântul rom adus din India ţigan exonim atziganoi care nu se ating rom endonim munca nu le e în sânge îşi bagă caii în apartament sau îşi fac nevoile pe fereastră

vorbind în limbi în somn penticostal pastişa forumurilor frustărilor securismelor cu amintirea scrisă pe rezistenţa limbii voastre vedice harţei hârtia nevoia roboamică

Ex-patriot

L-a întâlnit când preda, ca un iezuit, la Marquette University în Milwaukee, iar Eliade era la Chicago. Tatăl amicului meu s-a îndrăgostit de o călugăriţă şi ei l-au avut pe prietenul meu John. Au fost excomunicaţi oficial din Biserica Catolică, de papă, după aceea.
Sunt un iubitor al tuturor femeilor de toate rasele, dar slăbiciunea mea este pentru femeile „dark” – de obicei de descendenţă mediteraneană, evreiască sau indiană. Aş putea fi neajutorat, la mila ta! Te rog, aibi un defect, o bubă!

Sunt bucuros că l-am inspirat pe tatăl tău într-atât încât să devin un personaj în romanul său! Colegul meu de cameră la colegiu, care acum este instructor la Universitatea din Michigan şi scriitor, îşi bazează mulţi din protagonişti pe mine.

Am fost implicat în proteste, la colegiu, până când am fost rănit şi târât pe asfalt de Poliţie. I may do a ritual – shave my head! Fratele mare mi-a spus azi că lumea mea nu e bazată pe realitate. Sunt primul candidat să fiu un ex-patriot.

GHIRLANDAIO

ginerii miresele
traiurile lese-le
pe vătrai vitraliile
a trăi cu daliile
de pe toate faliile
holiile paliile
codobaturi sai-le

*
tinctura Ghirlandaio picto
ci tu la Putna Benedicto
nici senzualitate stricto
sensu’ că niciodată ficto
tendoanele alerge pinten
sărit de coardă orfic minten
braţele ursitoarei cin’te’n
chemam şi nici Chirică osc
în boască şi mă recunosc
rachiu la Kir pe ploscă pleosc

HEGEL

Hegel, ţi-ai pierdut elanul sinucigaş, de odinioară. Dacă te-ai întâlni cu gigantica văduvă, ţi-ar oferi altă versiune, înţelege-o. Ce ţi-a spus a fost adevărat până la jumătate, ipoteza, nu şi concluzia. Probabil acum ţi-ar retrage jumătatea aia, de viaţă, şi te-ai afla în necunoştinţa ei

îl omorârăm îl omorârăţi
mai bine nu ne-aţi mai omorî
şi atunci ce ne facem neomorâţi

Barba lui Hegel era o contabilă
aplauze la pagină închisă relicve
staliniste în recuperarea pierderilor

Ou roşu. O schimbare de lovele. Legalizaţi iarba. Poporul vă cunoaşte mai bine. Suflă-mi în cimpoi. Vocile sunt groase. Marchează banul gros. Treponema palladium. Nimic nou în lupta cu poporul. Nimic legitim. Cocălarul legumă. Ce naiba se întâmplă? Oul zburător. Ţară, nu coafor.

Pluteam în fum, alkyon stone, până mă văzurăţi. Se lăţi vestea. Hai prin nori şi stânci, la o platformă de oracol. Terenul meditaţiei alergat interior, lansarea levitanţilor în mers decolant. Bravo, retardule. Tu eşti prototipul turnătorului comunist de pe vremea comunismului.

Totalitarismul este evident în media. Butthead. Am făcut o grămadă de greşeli ortografice când am văzut ce tupeu are tipa. A dat gata juma de Bucureşti. Piatra beţivă. Guzganii eunuci. Dacă nu aveai nume de maşină nu te lua.

În ciuda avertismentelor repetate primite pe linie de UTM şi US, obiectivul Villon se obstinează tot mai mult să nu accepte să reziste doar prin cultură, să citească cărţi interzise ca alţi reacţionari inofensivi, sau să treacă de la versuri lirice incendiare la versuri filologice ignifuge.

Precizez că obiectivul Villon nu numai că are carismă la libaţii cu toate clasele sociale, recitând Doina eminesciană, intonând duşmănos Trăiască Regele! şi cerând tovarăşilor sovietici să restituie Basarabia de ziua Stelianei Pogorilovschi

Ipoteza 1: Dacă obiectivul Villon va fi doar schilodit, el va înţelege acest nou avertisment şi se vor mai potoli şi alţii, pe care puşcăriile nu-i sperie, deoarece sunt tineri şi au de unde muri.

Ipoteza 2: Dacă acrostihul crapă, atunci i se vor înscena funeralii scriitoriceşti de erou

C.N., filosof. – problema jurnalului, a lui „ce vrei”, a lui „întru”, problema problemelor şi problema antico-nouă (arta cinematografică nu e mare fiidncă nu a ieşit, ca altele, din credinţă.) Triada hegeliană = Sfânta treime, conceptul=duhul sfânt. Mircea Eliade şi piesa lui „Coloana fără sfârşit”; Rafail şi fetiţa cu patru copii – în Anglia; teama de a fi pompat şi de dezechilibru; sărăcia – o leafă de 2000, singură în casă; actul de prezenţă; propensiunea spre filosofie a Clujului; lista de adrese – eram şi eu pe ea; eu – Anca -, n-aş pune probleme, n-aş arăta manuscrise etc.; „L-ai prins pe A. M.?”; cine te simpatizează, cine-ţi sunt aliaţii?

Întârzierea în românesc, greşeală, trebuie să ne anexăm alte culturi, pentru a ne întoarce la a noastră. E bine să faci pasiuni, pentru Pârvan, chiar pentru Gib, dar în orele principale? La vârsta dumitale, eu pornisem pe o cale mai îngustă. Filosofia nu înseamnă toată nimic, atunci am ales istoria filosofiei.

Eu nu cer nimic. De treizeci de ani nu conferenţiasem. Nemulţumire, atunci intram în transă, acum nu. A spus ceea ce pregătise, atât. Şi ce rost are, altfel, o conferinţă? Dezamăgit de publicul bucureştean. Supărat puţin pe tineri, îi credea mai interesaţi de un astfel de caz, Va alege provincia. Acolo crede că va găsi un mai mare interes. Tinerii Bucureşti-ului sunt foarte hippizaţi.

Nu o mai apuc pe Calea Călăraşilor, dar pe Delea Veche. Trei turle şi un coş, alte două pe Popa Nan, spre sud, Calist, cu încă două turle. Caşinul are cinci turle, patru în cruce şi, în centrul lor, marea turlă, mai aproape de cer.

Ieri am venit cu Charles în Mauritius. O sută şaizeci şi unu plus 20 minus 58. Numai doctori, casă lângă casă. Nevasta hipnotistului plecată. Tu te duceai de unde ei veniseră în explozia trestiei dulci. Se întunecă devreme, cum apare Cythera ce ne-ar tonitrua aici, ori căpitanul moarte iniţiindu-te prin oceanul rupt, opiat colonialistul de peste mânecă, aşa numai aici pidgin pe femile iubite de voi în franţuzeşte, hai să preferăm chinezoaicele.

Fost-am naufragiu creierului mic munţilor afina fir de borangic. Vezi-ţi sufletul în Mauritius fără vorbă de nefericire. Cel mai potrivit ar fi să fiu împuşcat. Stătui la Saint Georges cu Nataraja. Sălbăticia fireşă peste creator atâtul vânător ramayanor. Nici nu mai ai când schimba vedele. *

O ramayană e şi safariul fără predatoare. Stăpânii lumii sunt carnivori. Marea asta îmi vine croită. Hotel pentru câini şi pisici din Valea celor o mie de dealuri. C-a furat Bush alegerile. Iernatic timp, chiar Baia Mare, Mişule.

FRIEDRICH HOELDERLIN

Cîntec de soartă al lui Hyperion
Sus în lumină călcaţi
Pe sol blând, genii binecuvântate!
Din cer Dumnezeu
Vă pogoară lin,
Cu degete de artist,
Pe sfinte strune.

Fără soartă, ca somnul
Cereştilor, respiră pruncul;
Păstrându-se curat
În faşa săracă,
Pe totdeauna cast
Spiritul său.
Şi ochii binecuvântaţi
privesc în linişte
eterna claritate.

Ci ne-a fost dat
neunde a ne odihni
scăzând, căzând
lume în suferinţă
orbind de la
o oră la alta
ca apa din stâncă
în stâncă prăbuşindu-se,
în lungul anului necunoscut.

*

LEVIATHAN

se bate se bate se bate şi somnul şi somnul şi somnul pe căi pe căi pe căi se-aseamăn se-aseamăn se-aseamăm ci cumpăna ci cumpăna ci cumpăna căci între căci între căci între aramă vamă poarte moarte schimbă limbă

tot tu cântând umbrelor verzi de pe faţa lui Buddha te-apucaşi să ieşi după ce te plantonase artista şi gândurile astea de acum le regret tot eu trapă robia înglobându-ne minus regăsirea Basarabiei uitară-ţi de căldură te auzi cheie în uşă caz lege umbra n-ajunge represiunea în real la Dubai

pe coasta luncii distrugere din plin cârligele pelin ne înhămam la comori mori triş târâş gest gestant pancreator pantocrator te deritualizezi din aceeaşi direcţie mă dai mă iei şi dracul se plictiseşte vedenia se ia după altcineva invidie amantele îngenuncheate sub frescă

swami tu aştepţi decât să te întorci în Rishikesh cânţi nesfârşirea dansului yogin văd măşti în lavra poporului de seară ne plouă nemilosul ochi şi nimeni altul pe vreun drum prăpăstios de respiraţii

Sabia ascunsă taie plecăciune
dodia antantă mantrele supune

*

dacă tu eşti frumoasă
eu cum sunt
şopteşte dar nu acasă
pe pământ
ba în Maharani Bagh
dodie
la Mundan copil cu drag
Vinod e
tulbure de-o noapte fa
All Italia
la Lombardi se gândea
toată falia
reparaţie mogulă
cupolată
până către cea rotulă
nu de fată
Delhir Nou pe iarbă
cârpe uscă
radere de barbă
cu o muscă
nostalgic maidanul
la zoologie
eu aştept mundanul
din copilărie

PÂN’ LA DUMNEZEU

Dinspre Seneca
ultimul mort de ciumă
în Castilia semne-n măruntaie
leul Idei tigrul Gangelui
geţii umblă rătăcitori pe umbre
Pontul cel de gheaţă
triplă Hecate Diana
femeia ta-i năpastă mai rea decât Medeea

Dinspre Părinţi
vindecă-mă trup veninos al viperei
în fiinţa generală a lucrurilor
cetatea se afla la malul mării
pânzătura nerăpită iar la cer
firea împotriva harului harul împotriva firii
pomul vieţii şi celălalt pom
iată Adam s-a făcut unul din noi
Iuda se tălmăceşte mărturisire
Ierusalimul adevăr şi dumnezeire

Dinspre un logofăt mare
descălecatul dentâi
de la Trajan împăratul Râmului
cu mare ocară înfundat
neamul acesta de o seamă de scriitori
este inimei durere
prietene târziu este
Moise au scris Letopiseţul de la zidirea lumii
Omer filosoful în două sute şi
cicncizeci de ani au scris după risipa
Troadei resboaiele ce au fost
Titus Livius au scris cursul a toată
împărăţia Râmului, în şepte sute de ani şi mai bine
laud osârdia lui Grigore vornicul
carele au făcut din dragostea
ţerii Letopiseţul său
făcutu-ţi-am izvod întâiaş dată
de mari şi vestiţi istorici
cărora trăiesc şi acmu scrisurile
în lume şi vor trăi în veci
Iisus Hristos ne învaţă zicând
ispitiţi scripturile
ceteşte cu bună sănătate
şi primesce a noastră cu dragoste osteneală
de toate fericiri şi daruri
de la Dumnezeu voitor
Miron Costin care am fost
logofăt mare în Moldova

Dinspre Drăghicescu
adevărul este
binele este
Dumnezeu este

mintea se face
străvezie şi-şi vede
propria lumină

lovind sufletul cu sunete
până ce norul va fi împrăştiat
de valurile melodiei

poate sunt creaţia
unui vis ori a imaginaţiei
unui necunoacut incognoscibil

cele două infinituri
eul de jos e sufletul
eul de sus e dumnezeu

hai hai hai
cu mândra-n rai
că din iad abia scăpai

în iconomia divină
un demon vindecă răul
făcut de alt demon

Dinspre ambasada cu Demostene
legiuitorul îndepărtează de la
purificarea lustrală din agora
pe cel ce refuxă serviciul militar

pe cel lipsit de curaj şi pe dezertor
şi nu-i permite să fie încoronat
şi nici să ia parte la sacrificiile publice

iar tu chemi în orchestră
pe timpul reprezentării tragediilor
pe cel ce a prădat duşmanilor templele

atenieni ţineţi seama de lucrurile pe care vi le-am spus
şi de acelea pe care nu vi le-am spus şi prin votul vostru
sprijiniţi dreptatea şi interesul statului

Dinspre Bharata
semnificaţiile pătrund în auditori cu ajutorul
interpretării verbale gestuale şi temperamentale
oh toate lucrurile s-au pătruns de acest miraj

starea emotivă stârnită de un înţeles aflat
în armonie cu sufletul pătrunde trupul
precum focul în lemnul uscat

frica aparţine femeilor şi caracterelor inferioare
provenind din vinovăţie faţă de superiori
fiare sălbatice şi codri pustii

invidia se iveşte la vederea norocului
prosperităţii inteligenţei şi exuberanţei
jocurilor şi desfătărilor altora

omul ce purcede la fapte nesăbuite
ca omorul sau vătămarea din lipsa de judecată
trebuie socotiţi irascibili de către cei înţelepţi

aroganţa provine din suveranitate
neam nobil frumuseţe tinereţe
erudiţie forţă îmbogăţire

disperarea la pesonaje de tip superior se va reda prin
căutarea unor tovarăşi născocirea unui mijloc de scăpare
pierderea rigorii mintea dusă respiraţia anevoioasă

la cele de tip inferior prin alergare într-o parte şi în alta
privirea împrejur gura uscată umezirea colţurilor gurii
somnolenţă respiraţie anevoioasă cugetare

visarea apare din scufundarea în somn desfătări senzuale
sau rătăcirea minţii se va reprezenta cu ochii închişi
letargia simţurilor şi vorbit în somn

judecăţi contrare cu privire la lucruri contrare
înţelepciunea e ceva bun
înţelepciunea e ceva rău

posibil Peguy
orice crimă ţine de un vis
se vrea comisă
naşte tot ce-i trbuie

toată lumea asasinează
o mică mişcare secretă
un reflex asasin(ează)

privirea de-ar putea fecunda
morţii de-ar putea ucide
străzi pline de cadavre şi borţoase

Petrea Creţul Şolcan: Când gândeşti să te umbreşti… Până-n iad că m-a băgat În cugete cu păcat… De oftat ce-am oftat tare Nici luna lumină n-are, Nici pe câmp nu creşte floare… Mintea mea cea proastă Dete de pedeapsă, Mintea mea cea bună Dete de minciună… Mă muncii o vară toată Ca să-mi fac străinul tată…

… Pe cruciţe cine-mi şade? Şedu-mi trei lebede albe, Albe-n pene şi frumoase, La privire cuvioase, Cu capul De diamant Şi cu ochiul De smarand … Ci noi suntem zile mari: Una este Vinerea, A doilea Sâmbăta, A treia Duminica. Staţi pe loc, că nu ştiţi voi Ce-am aflat şi ce ştim noi: C-o veni vremea d-apoi D-o fi şi anul ca luna, Luna ca săptămâna, Săptămâna Ca ziua, Şi ziua ca ceasul scurt, Iar ceasul ca un minut. Dacă voi ne-aţi săgeta, Domnul greu s-o supăra Şi pe toţi v-o pedepsi: Pământul c-o pârjoli Ierburile c-o-nnegri Şi v-o lua florile, Florile şi apele C-aţi omorât zilele.

… Ea când te-a făcut, Ea când te-a născut, Mi te-a înfăşat, Mi te-a legănat Şi mi te-a culcat, Ţâţă nu ţi-a dat, Tu n-ai adormit Şi-ai orăcăit, Iar ea s-a sculat Şi te-a blestemat. Lapte când ţi-a dat, iar te-a blestemat: „Sugi, măicuţă, sugi, Sugi să nu mai plângi, Suge-te-ar câinii, Câinii şi şerpii, Şi balaurii; Câinii Nistrului, Ş-ai pustiului, Şerpii Leşiei, Ş-ai Sovedriei”. Când te-a blestemat, Eu m-am întâmplat Sub talpă de pat Şi eu te-am luat, Că mie te-a dat. Vremea c-a trecut, Mare c-ai crescut, Voinic te-ai făcut. Tu că mi-ai plecat Şi ai mânecat Tot la vânătoare Pentru-nsurătoare, Vânat să găseşti, Masă să-ţi găteşti. Nimic n-ai găsit, Fuşi de-ai întâlnit Sus pe rămurea Mică turturea, Dalbă viaţa ta. Ea ţi-a tot cântat Şi mi te-a rugat Să n-o săgetezi Şi să n-o vânezi Că te-o ajuta, Viaţa ţi-o scăpa. Tu n-ai ascultat, Cu săgeţi ai dat Şi-ai venit aici La zare s-o frigi. Mica turturea e chiar viaţa ta, Pârlită la zare De balaur mare.

Lasă un răspuns