«

»

Adina Dumitrescu – Orient Occident Transcendenţă

Opţiunea de a trăi fără mituri
Artiştii, poeţii şi filozofii sunt aceia care contribuie la crearea şi transmiterea miturilor şi nu oamenii de ştiinţă. Ce înseamnă arta? De ce există ea? Şi nu numai arta plastică ci, de asemenea, poezia, literatura, muzica, dansul? Ce înseamnă viaţa cotidiană? Există Dumnezeu? Dacă există, care sunt relaţiile noastre cu divinitatea?
La Alcor Edimpex a apărut în 2017 cartea Orient Occident Transcendenţa, scrisă de pictorul Alexandru Trifu, stabilit în Geneva. Nelimitându-se ca de obicei la meseria căreia i s-a dedicat, aşa cum fiecărui intelectual cu grele ştate în gândire îi stă bine, încerc să mă spăl de păcatul ce mă apasă. Sunt deja familiarizată cu individualitatea acestuia, cu modul în care combină pictura cu cititul şi prietenia. „Iartă-mă îi spun, este atâta timp de când ţi-am ridicat cărţile! Sunt dezorientată şi neagră precum cârtiţa, nici nu mai ies din galerie! Ai prevăzut mersul lucrurilor„ ! – Fii cuminte şi linge-ţi rănile, cine mai citeşte astăzi filozofie? Şi dacă mă uit în jur, privindu-i lucrările, pot să îmi spun, iată o specie pe cale de dispariţie! Să trăieşti la aceleaşi cote realul, misticul, magia, iubirea, căci soţia, Crina reprezintă iubirea lui de-o viaţă şi realitatea, aşa cum tatăl reprezintă pentru el amintirea împletită cu dragostea, cu tărâmul celălalt, nu pare decât ceva omenesc. Părea! Acum nimeni nu mai gândeşte aşa. Este inevitabil să îmi pun întrebări şi mai ales săştiu, ce se întâmplă cu lumea aceasta, de ce se pierd treptat idei, prieteni, de ce modul de simţire al generaţiei 1942 rămâne pe malul ce-şi apără matca râului, pe când altele îşi simplifică şi ideile şi acţiunile? – Uită-te la noi, nu am plecat pe timpul comuniştilor, ci după, iar acum ai rămas singura noastră legătură cu ţara. Mă apropii de Faraon cerându-i să-mi dăruiască veşnic harul scrisului. Răspunsul lui Thot a fost premonitoriu: „Îţi voi dărui scrisul, dar să nu uiţi niciodată că acesta îţi va aduce darul uitării”. Ce observăm însă în societatea contemporană? Se publică o cantitate enormă de cărţi şi totuşi numărul cititorilor se diminuează exponenţial. Trăim într-o cuşcă plină cu imagini şi sunete, care ne uzurpă capacitatea de reflecţie în favoarea senzorialului. Numai că acesta este o formă inferioară de comunicare. Analfabetismul se răspândeşte cu o viteză fulgerătoare, în timp ce totul devine virtual, confuz, pauperizează trăirea afectivă, se multiplică interesele materiale, street-cultura, oglindă a lipsei de educaţie şi instrucţia precară a căpătat dreptul de a fi afişată în muzee. Devenim patriotarzi, plini de noi, fără să cunoaştem măsura lucrurilor. Magnaţii de pretutindeni pozează în cămăşi albe şi butoni întorcând friptura grătarului, ochioasele îşi bagă capul în gaura steagului suferind din prea mult, din prea puţin, snobismul calcă zeii, ceea ce era valabil ieri devine desuet azi, eram o ţară francofonă, suntem lingvistic universală pe ritm de jazz cu pantofi în două culori, o, când Al Capone era rege … ţineam pe jos cărarea şerpuitoare în căutarea punţii spirituale dintre occident şi orient. Ambele consideră Divinitatea ca fiind Energie Universală. Diferenţa apare doar în reprezentarea acesteia. Occidentul o personifică prin coborârea sa din cer asupra pământului. Uneori Divinitatea ia forma zeităţilor. În orient găsim idolatria într-o formă mai puţin pronunţată. Dar dacă ne gândim la teoria Big-Bang-ului ar trebui să admitem teoria unei Divinităţi multiple. În fond şi numerologia susţine că cifra 10 este rezultatul unei scăderi şi nu a unei adunări. Mecanismul acumulării este cel care creează pseudo-filozofia noastră materialistă care, determină dezintegrarea valorilor pe care o constatăm zilnic. În occident diversitatea religioasă are ca numitor comun dragostea faţă de IIsus Christos. Mitul comun a reuşit să schimbe în bine iniţial faţa umanităţii propovăduind necesitatea solidarităţii umane, creîndu-se cadrul familial. Această filozofie existenţială o regăsim înainte de Iisus cu două mii de ani (Cartea despre cale şi virtute, 81 strofe din Tao Te King). Taoismul a numit-o Dao. Religia creştină a personificat-o în Dumnezeu. Acestea sunt cele două noţiuni între care se poate pune semnul egal ale Conştiinţei Universale. Oamenii cred în localizarea lor la nivelul creierului. Dacă înţelegem că nu creierul este o matriţă de precepte şi valori, ci ele ne sunt transmise de Conştiinţa Universală, vom putea face diferenţa dintre spirit şi materie. Există conştiinţă fără energie? Nu. Nici creierul singur nu poate dispune de nicio putere, el fiind doar vectorul acestora, calea. Alexandru Trifu trecându-ne prin filozofiile lui Kant, ale lui Arthur Schopenhauer, ne poate trece la următoarea şi complicata treaptă a gândirii filozofice indiene, la Budism şi la Yoga Sutra care vorbeşte despre Suflul Divin, pe care de altfel îl întâlnim şi în Geneză, sub forma fluxului şi refluxului. Această filozofie ne ajută să ne regăsim conştiinţa, responsabilă pentru supravieţuirea noastră, grupată în trepte sau Chakre. Treapta a 5-a, cea mai înaltă, dar nu şi cea mai virtuoasă cuprinde dragostea ilicită, cea care face abstracţie de legile societăţii, cea care are drept consecinţă pedeapsa cu moartea. Dar finalitatea studiului său este atingerea Ch 7, Sahasrara. Mai întâi trebuie să ştim care ne este alegerea interioară, paradisul sau infernul? Omul este în primul rând Homo Ludens şi nu Sapiens, Faber, Homo Religiosus. Poate ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva, lipsa de instruire, de educaţie şi cultură nu determină infirmitatea tipică actualei societăţi, ducând prin amploarea ei la intoleranţă şi drumul către Infern? „Cred că mai mult decât oricând, pentru societatea contemporană este actuală întrebarea shakesperiană – a fi sau a nu fi?!„

Adina Dumitrescu
După cartea pictorului Alexandru Trifu Orient – Occident – Transcendenţă
8 august 2017

Lasă un răspuns