«

»

Mugurel Pușcaș – Văraticele trăiri

Mugurel Puscas

VĂRATICA IUBIRE

Sărutul cald cu iz de fragi
De-acum o săptămână,
Când, pe poteca dintre fagi,
Lin, ne-am luat de mână,
Mă arde tainic pe obraz,
Mă perpeleşte dulce,
Mă poartă-n vis spre lud extaz…
Cu tine-n deal, la ” Cruce „.

Cu trup mlădiu, cu ochi de jad,
M-ai cam băgat în boală,
A cam uitat de Dumnezeu,
Atingerea-ţi domoală.
Hai, vino-n deal… E vară, dor,
Decor cu flori perene,
Să depănăm, gustând intens,
Atingeri sau catrene.:).

Te văd sosind…Te simt, simţind…
Poteci cu lut, vestale,
Le-om folosi ca taină, drum,
Pe a iubirii Cale.
Poiana se încinge… Jar!
Nimic nu mă opreşte,
Să sorb din cupa-ţi cu nectar,
Profane căi… Celeste!

În zori senini, goi, obosiţi,
Sub ram, sub praf de stele,
Cu trupuri calde, în relaş,
Vom construi himere.
Iubind iubire, vom iubi!
Simt… Vara care trece,
E dar divin, arc peste timp,
Al nostru… Să ne lege.

SURÂSUL TĂU

Surâsul tău magnific doare…
Un tabiet de ” bun venit „,
Îl etalezi cald, cu candoare,
Şăgalnic laţ, de-ademenit.

Surâsul tău mă-perpeleşte…
Îmi amintesc… Amor profuz…
Era frumos ca-ntr-o poveste,
Eram îndrăgostit, confuz.

Surâsul tău? Dor, jar, chemare…
Atunci visai, iubeai, doreai,
Eram doar noi, dealuri celeste,
Ne-nconjurau nimburi de rai.

Surâsul tău? Doar amintire…
Tu ? Vei surâde nesfârşit…
A fost cândva… Dar nu mai este..
Te-aştept la minus infinit.

AUGUST, MATINAL…

Iubita mea… Vis… Rouă-n dimineaţă…
Te fur! Abscons, te-nvălui într-un nor,
Îmbrăţişaţi peren ( doi stropi de viaţă ),
Pe aripi de cleştar te port în zbor.

Pe coapsa ta se contopesc ger, jaruri,
Corăbii vechi se-ntorc dinspre zenit,
E vara tainei pe-ale tale maluri,
Dor… Plaje adumbrind a infinit.

Maci roşii ard pe chip, pe sâni, pe braţe,
În ochi albastru plin, val şi mărgean,
Descopăr ţărmuri noi, calde speranţe,
Eu… Noul, ancestralul Magellan.

Arome dulci de fragi, surâsuri lude,
Amestecate-n tine prisosesc,
Mă-nfrupt adânc din universuri nude,
Ne înălţăm aprinşi pe rug celest.

Într-un târziu pleca-vom mai departe
Spre ţărmuri noi, uitând de cele vechi…
Vom depăna din pagini ferecate,
Corăbii, amintiri, trupuri-perechi.

Ce dulce vis… El, timpul nu ne iartă!
Ştii? Noi, iubita mea, nisip vom fi!…
Pasiunea noastră, tandru punct pe hartă,
Vestală-n ale vremii sihăstrii.

( din viitorul volum, ” Călătorul ” )

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română )

Lasă un răspuns