«

»

Tiberiu Tudor – versuri

Aruncă-mi peste strada udă
Bănuţii verzi şi argintii,
Frunzişul ud e o iluzie
Cu care nu mai pot trăi.

Tot ce-am promis au fost himere,
Apele vieţii au surpat,
Clipă de clipă, în tăcere,
Destinul meu adevărat.

Dacă mai sunt e prin trădare,
Nu mă mai ţine nici un vis,
Pentru aceeaşi renunţare
Prietenii mei s-au sinucis.

Indiferenţa şi minciuna
Privirile mi le-au schimbat,
Frunzişul s-a topit sub brumă
Şi sufletul i-un vreasc uscat.

Aruncă-mi peste strada udă
Bănuţii verzi şi argintii,
Frunzişul ud e o iluzie
Cu care nu mai pot trăi.

Lasă un răspuns