«

»

Mugurel Pușcaș – Dor de dor

Mugurel Puscas

Mi-e dor de dor… De-un dor nebun,
Zglobiu ca zborul de lăstun,
De tremur lin, de vremuri vii,
De chipul tău… Fără să ştii!…

Dor de amoruri vechi sau noi,
Femeia clipei sau de-apoi,
Prea cunoscută sau străină,
Strivind a vremii ghilotină.

Năvalnic vis cu sâni de lut,
Căuşul palmei să-ţi sărut,
Pântec vernal îmbie calm,
Spre dulce, liric amalgam.

Cosiţe despletite ard
La râu… Tu, suflet fără fard,
Stropi pigmentându-ţi trupul nud,
În asfintiţul cald şi lud.

Dor aspru, codri verzi de brad,
Poteci ascunse, ochi de jad,
Cu gând păgân, în zbor caduc,
Aş vrea în lume să te duc.

E toamnă gri, în noi… Pe cer,
Decor hain, frunze, mister,
Sărutul tău cu gust de absint,
Delict! Autumnal alint!

Atemporal, mi-e dor de timp,
Nu-i de ajuns ca să te simt
Aşa cum vreau… Cu dor nebun…
Zglobiu ca zborul de lăstun.

( 24.09.2017, din viitorul volum, ” Călătorul ” )

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română )

Lasă un răspuns