«

»

Sorin Grumuș: Portret de erou – soldat Nicolae Varodin

Nicolae Varodin

Soldatul Nicolae Varodin a fost trăgător la pușca mitralieră și a făcut parte din compania a 3-a din Regimentul 14 Dorobanți ,,Roman ” în luptele purtate de unitatea romașcană în luna octombrie 1944 în preajma orașului Câmpia Turzii.
În dimineața zilei de 2 octombrie 1944 compania a 3-a a reușit să ocupe o poziție pe malul opus al Arieșului. Misiunea Regimentul 14 Dorobanți ,,Roman ” era aceea de a forța râul Arieș și de a cuceri un cap de pod la sud de localitatea Viișoara. După ce a reușit trecerea râului grupa comandată de sergentul Nicolae Grigore din care făcea parte și soldatul Nicolae Varodin a fost întâmpinată de un puternic baraj de foc executat de către inamic de pe Dealul Ciocaș.
Focul nimicitor executat de către un cuib de mitralieră inamic secera fără cruțare viețile ostașilor noștri. În această situație, soldatul Nicolae Varodin a reușit cu mari eforturi să se aproprie prin surprindere de trăgătorul inamic și să îl anihileze. Ulterior,eroul a executat un foc nimicitor cu mitraliera capturată, asupra pozițiilor inamicului. În urma acestei acțiuni de luptă, ostașii noștri au reușit să cucerească poziția ocupată de către inamic.
Timp de trei zile și nopți consecutiv inamicul a încercat să pătrundă în pozițiile deținute de către grupa comandată de sergentul Nicolae Grigore. În prima jumătate a nopții de 5 octombrie, după o pregătire de artilerie, contraatacurile inamicului au devenit deosebit de violente.
Jurnalul de operații al Diviziei 7 Infanterie ,,Roman” consemnează:
,,Inamicul presează puternic și se ajunge la o crâncenă luptă la baionetă și grenade, care înseamnă pentru unitățile noastre un adevărat succes; inamicul este obligat să se retragă, după ce a lăsat în fața liniilor noastre mulți morți și răniți.”
În noul contraatac care a urmat asupra pozițiilor grupei, inamicul aflat la 20-30 m. de ostașii noștri au aruncat o ploaie de grenade. Sergentul Nicolae Grigore a căzut rănit de oschijă, în timp ce comanda grupei a fost luată de soldatul Nicolae Varodin, care a căzut ucis în mod eroic în timp ce executa un foc nimicitor asupra inamicului.

În cursul nopții de 9-10 octombrie 1944 Divizia 7 Infanterie a dus luptele cele mai grele dintre toate marile unități din compunerea Corpului 6 Armată la est și la vest de localitatea Ceanu Mare.
În prima jumătate a zilei de 10 octombrie, Divizia 7 Infanterie s-a grupat în eșalonul doi, în zona Cojocna, cu intenția de a asigura flancul drept și de a asigura legătura cu Corpul 2 Armată român
Pentru a asigura un ritm mai impetuos ofensivei, Divizia 7 Infanterie a primit ordin să constituie un detașament puternic care să urmărească inamicul în direcția Ceanu Mare. Acest detașament de urmărire avea valoarea unui batalion și era întărit cu 1-2 baterii de artilerie, subunități de pionieri și elemente de cercetare.
Localitatea Ceanu Mare a fost eliberată de Divizia 7 Infanterie printr-o manevră dublu învăluitoare, executată pe timp de noapte. Divizia 11 Infanterie care era dispusă în eșalonul doi a pus la Dispoziția Diviziei 7 Infanterie pentru eliberarea localității Ceanu Mare , aruncătoare de mine de 120 mm., artileria și piesele antitanc de 47 mm.
La data de 14 octombrie 1944 Armata a IV -a Română a declanșat a doua etapă a acțiunilor ofensive pentru eliberarea teritoriului național. Divizia 7 Infanterie – instrucție împreună cu celelalte mari unități din compunerea Corpului 6 româna primit misiunea de a ataca pe direcția Vultureni-Gîlpaia-Râmița, localități dispuse pe valea Arieșului.
În cadrul Corpului 6 Armată misiunea principală a fost încredințată Diviziei 9 Infanterie care a primit ca întărire și câte două batalioane din Regimentul 14 Dorobanți și Regimentul 37 Infanterie, unități din compunerea Diviziei 7 Infanterie
La data de 15 octombrie 1944, Divizia 7 Infanterie-instrucție a încetat misiunea operativă, fiind trecută la dispoziția Marelui Stat Major. Pierderile Diviziei 7 Infanterie- instrucție s-au cifrat la 1206 militari din care 139 morți, 782 răniți, 285 dispăruți și 104 bolnavi evacuați.
În registrul istoric al Diviziei 7 Infanterie ,,Roman” avea să se consemneze în mod dramatic la data de 30 noiembrie 1944:
,,Ultima zi când Divizia 7 Infanterie care a scris pagini de glorie în istoria războiului nostru, mai poartă acestă denumire.
Patria Recunoscătoare.”

Bibliografie:
– Centrul de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, fond 513, dosar nr. 9, f. 258;
– LUPĂȘTEANU, colonel, A., ș.a., Pentru patrie, Editura Militară, Bucureşti, pp. 172-175;
– CUPȘA, general-maior (rez.),dr.,ION, Bătălia Clujului (octombrie 1944), Editura Militară, București, 1979, p. 41.

Lasă un răspuns