«

»

Eva Halus – prezentarea volumului de versuri al poetei Lia Ruse ,,Aș vrea să știi”

În cadrul Asociației Scriitorilor de Limbă Română de sâmbătă, 21 octombrie 2017 a avut loc lansarea volumului de poezii „Aș vrea să știi” al poetei Lia Ruse. Recomand această carte apărută la Editura Argeș Press anul acesta tuturor celor însetați de starea poetică pură, romantică, dar și celor care vor să descopere comori ale spiritului românesc. Evenimentul a fost moderat de către Adrian Erbiceanu, președintele Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec.
În mai multe poezii din volum, natura este lăcașul sfânt, personificat prin iubirea personajelor care își extind sentimentele la dimensiunea întregii naturi, astfel spus, întreaga creație participă activ la „poveștile de iubire” prezente în acest volum de versuri. Fenomenul este des întânlnit în folclorul românesc, dar și în operele poeților români clasici, precum Eminescu și Topârceanu. Din folclorul românesc, dau ca exemplu “Miorița”, această piesă care stă la baza creației versificate românești, unde toată natura participă afectiv la narațiunea principală. Regăsindu-se aproape de Topârceanu prin minuțiozitatea detaliilor din lumea vegetală, captate cu un fin sens de observație tipic feminin, Lia Ruse aduce poeziei românești contemporane parfumul amintirilor și al trăirilor sufletești legate de cei apropiați ei, de valorile intrinsece care s-au clădit în sufletul ei cu credință și iubire.
O mare parte din poeziile de la începutul volumului au ca temă o pereche de îndrăgostiți care se plimbă prin diferite anotimpuri, iar poveștile iubirii lor adevărate au puterea de a face ca natura să vibreze la sentimentele lor, să îi protejeze și să le răspundă într-un fel anume, cum li se întâmplă numai celor ce văd prin prisma adevăratelor sentimente de iubire pentru aproapele lor. Acest aspect constituie o notă specifică poeziei dnei Lia Ruse, în general.
„ Cu tine…” Cu tine, parcă,..am fost în paradis/Şi sufletele noastre erau sfinte!
Credeam că pot să locuiesc în vis/Dar, m-am trezit în timpul dinainte…
În palme-mi străluceşt-un trandafir/Amintind puritatea iubirii.
Suav parfum se-mprăştie-n zefir/Şi-n doină joacă lacrima privirii…
…………………………………………………
Bulgări de umbră, cu suflet violet,/Imagini duc prin galbene tăceri.
Se scutură un gol mare, încet,/Ascultând zvonul clipei dinspre ieri…

Dar mai sunt și alte abordări de subiecte în carte și să începem cu începutul, poezia de la prima pagină, care este un omagiu adus lui Mihail Eminescu. Citez.
„Luceafăr în Univers”
Cântă tăcerea-ţi pe foi de hârtie!…/Iubirea, tot, sburdă-n poeme cu vers,
Doină, istorie, filozofie…./Astăzi, eşti un luceafăr în univers!
Miroase-a fum de lemne arse-n sobă…/În sclipăt de jar s-au mistuit idei
Când gerul îmbrăca aerul în robă,/Sau vara, pe banca iubirii, sub tei.
Născut în albul nebunelor zăpezi,/Vraful tău de versuri, o lume, a uimit,
Timpul a lăsat, prin scrisul, tău dovezi/De prea-mărire…că ţara ţi-ai iubit!
Cu vorbe suave ai vrut să prezinţi,/Din inimă, trăirea ta corectă,
Deschizând capete cu cheie de sfinţi/Dar,..se ştie,.. prostia se repetă…
Tu ai rămas -etern- tandru ca un crin!/Preocupat, ai trecut dealuri şi văi…
Ai simţit cum scurmă-n ideal un chin/Că-n moarte te-au trimis ticăloşii răi.

Cartea conține și o poezie despre Revista Candela, dedicată redactorului șef, Victor Roșca. Urmează o poezie dedicată Limbii Române. Sub acest aspect observăm că volumul de față nu omite nimic din evenimentele pe linie culturală și literară care au găsit un loc aparte în sufletul dnei Lia Ruse, care s-au împletit în mod firesc cu propriul său destin poetic. Lia Ruse simte imboldul natural să le sărbătorească în inima sa prin poezie. “Aș vrea să știi”, cum titlul cărții o spune, este un Crez poetic și nu numai, o declarație de dragoste pentru ce este bun, frumos și armonios în lumea sa, simțită în mai mica sau egală măsură și de contemporanii ei.
Dar există și un antagonism în această carte, printr-o singură poezie, cea dedicată Basarabiei lui Dodon, care nu respectă destinul românesc al Republicii Moldova, scrisă în 2016, o poezie pamflet, critică și revoluționară. Deci, evident, antagonismul vine din instinctul de apărare a tuturor valorilor menționate mai sus, care alcătuiesc lumea sa în spirit românesc.
Revenind la tema generală a cărții, poeta Lia Ruse își mărturisește iubirea într-o lume în care majoritatea oamenilor nu mai au nevoie de poezie, sau nu fac o referire poetică la legătura lor cu restul lumii, prin asta înțelegând și natura, bineînțeles. Această mărturisire de dragoste ridică umanul la ceea ce ar trebui el să fie, adică umanul care este creat prin dragoste și trăiește prin dragoste.
Nu întâmplător se spune că poezia și muzica sunt limbajul zeilor…
Penelul zglobiu și delicat cu care sunt zugrăvite personajele și natura în majoritatea poemelor lasă loc, mai la sfârșitul volumului unor poeme în care sentimentele devin profunde, atingând note grave, din care transpun, ca și până acum, de altfel, credința și apartenența la valorile intrinseci ale autoarei, dezvăluind prin intermediul metaforelor și lejeritatea rimei cu care suntem obișnuiți, sălașul cel mai intim al sufletului, zidit din dragostea pentru țară și părinți, satul natal și Mica Unire. Citez:
« Părinții”
Se coace încet dorul peste amintiri,/În noaptea-nvierii, pe-absenţa voastră!
Pe poteci crude fuge ochiul prin fereastră,/Se-ntrezăresc trecând luciri…
Atâta basm e în jur că mult mă mir!/ În noapte e atâta pâlpâit de ceară,
Că lipsa voastră începe să mă doară!/Parcă,..nu pot să mai respir…
Ca-n cerul diafan răscolit pe zări,/Sufletu-mi întoarce vremea rând pe rând…
Lângă masa împodobită eu aşteptând/Umplu tăcerea-ntre visări…
Şi din senin toropeala mă prinde,/Dilată, vechi parfum, florile din glastră,
Dorul fredonează uşor pe sub fereastră/Clipa, mintea, mi-o cuprinde…
………………………………………………………
Prin abur de argint amintiri vin uimind,/La sărbătoarea din timpul de-atunci,
Miroase a cozonaci şi… în umbre adânci,/Duios, le strâng la piept zâmbind…
Am prins nu ştiu ce aducere-aminte,/Şezând, acolo, în penumbra albastră…
„În acea noapte, luminile erau sfinte!/Râdea viaţa-n casa noastră„…
…………………………………………………
O,..parcă sunt aici şi,.. totuşi n-au venit/La masa aburindă!…Cum să mă mint că-s ieri!?
Arde ceara într-un sfeşnic adumbrit/Cu vise sfinte pe tăceri…

Astfel vă invit să citiți această carte care este un balsam pentru suflet – spus cu elan și alean – sperând să vă regăsiți printre versuri propriile sentimente de armonie și pace. În încheiere adaug un comentariu foarte personal la această carte intitulată „Aș vrea să știi…”: Da, și eu aș vrea să știu!

Lasă un răspuns