«

»

Constantin Mănuță – cronici literare, cărți ale autoarei Nina Gonța

Despre cartea Poezie erotică  – Traduceri din poeţi ruşi modernişti Ediţie bilingvă ruso-română. Transpunere în limba română: Nina Gonţa, Editura StudIs, Iaşi, 2017.
Motto: „Să-ţi fie versul bună veste
Ascunsă-n vântul şui din zori
Ce-adulmecă prin izmă şi bujori…
Iar restul, doar literatură este! Paul Verlaine, Arta poetică


Traducerile din poeţii ruşi modernişti cuprinse în volumul POEZIE EROTICĂ impun de la bun început anumite precizări care aşază într-o lumină favorabilă, astfel de poezii, atât timp, cât epitetul modernişti se revendică de la modernism care apelează la fantezia metaforică a autorilor, la o independenţă absolută în exprimare, la abandonarea convenţiilor şi încălcarea programatică a regulilor, la libertatea deplină a inspiraţiei care dă nota de senzualism ca-n cazul poeţilor amintiţi, traduşi cu o deosebită măiestrie artistică de către Nina Gonţa
Poezie obraznică, după cum afirmă autoarea (cuvântul îl consideram prea dur) merită toată aprecierea pentru riscul pe care şi l-a luat în sensul că şi un astfel de demers este unul literar, deloc neglijabil. Vizând depăşirea limitelor literare, o contopire a viului în sensul dezmărginirii umane, poezia erotică declanşează forţele iraţionale ale existenţei umane, este mai mult dionisiacă decât apolinică deoarece trezeşte o extraordinară beţie a simţurilor.
Vom încerca să exemplificăm prin câteva mostre poetice din autorii ruşi modernişti: „Mă scald în oceanul pasiunii…/Aştept valul următor… de sex…/ Eu mă dezbrac de tot ce-i pământesc/ Şi-n a ta dragoste, iubitul meu, mă-nec”. Galina Volodina – Geamandura şi Lângă lac: „Pe malul unui lac liniştit/sclipeşte dansând…o floare/ Cort, foc./În afară de tine şi mine, nimeni.// Corpul meu mângâiat este de mâinile tale/ Eu al tău penis… mângâi./ Picioarele… uşor mi le răsfiri…/ Şi… al meu clitoris devine captiv… în buzele tale”.

Continuăm cu Tleghen Jarkin printr-o strofă din Melodia unei note de iubire:”De buzele tale eu mă ating sfios,/ cu melodia unei note de iubire,/ pentru a le simţi al lor gust duios/ şi gingaşul tremur… al făpturii tale….”
Încheiem scurta noastră prezentare cu versurile savuroase şi obraznice cum le denumeşte autorul modernist Victor Kundemas:„Ce tot face el cu tine?/Doamne, nu îi e…ruşine?!/Şi-a băgat mâna sub fustă/ şi-al tău pântec el mângâie…” sunt doar câteva exemple ce pot incita lectorul de diferite vârste la citirea traducerilor din limba rusă, în intimitate, nu numai în doi după cum recomandă traducătoarea Nina Gonţa.
Poeta narcitur, versus fit spune un dicton latin, dacă-l parafrazăm.
Poezia se naşte, versul se face.

Constantin Mănuţă. Nostalgii, vise , insomnii, de Nina Gonţa

 

Motto: „Unii oameni, indiferent cât de mult îmbătrânesc, nu-şi

pierd niciodată frumuseţea, ci doar şi-o mută de  pe faţă…

în inimile lor”

(Martin Buxbaum)

 

Acesta este motto-ul cu care–şi începe volumul de poezii, Nostalgii, vise, insomnii…, aproape, în miniatură, NINA GONŢA.

Într-o notă biobibliografică de la pag. 125-132 aflăm că NINA GONŢA  s-a născut şi a copilărit în satul Pănăşeşti, raionul Străşeni, Republica Moldova. Îşi face studiile gimnaziale în satul natal, apoi cursurile Şcolii pedagogice din Călăraşi, Universitatea de stat din Chişinău, Facultatea de biblioteconomie.

 A lucrat ca inspector şcolar cu probleme de bibliotecă, iar din 2000 s-a repatriat în România, stabilindu-se la Iaşi. Aici s-a integrat repede în viaţa culturală a Iaşului prin Asociaţii de cultură reprezentative pe linie literară, prin participarea la diverse acţiuni specifice, colaborări la reviste de profil.

De la începutul activităţii literare s-a remarcat prin publicarea de articole, recenzii, versuri în reviste din ţară şi chiar străinătate, prin intermediul Internetului. Astfel a scris o serie de cărţi cum ar fi: În căutarea bărbatului ideal (Pagini basarabene), 2012, Craiova; Destin de femeie. Povestiri de viaţă, Ed. Rafet, Râmnicu-Sărat; Toamna îndrăgostită versuri, Ed. PIM, Iaşi, 2015; În mrejele vieţii, roman internautic-feisbucist, Ed. StudIS,Iaşi, 2016, sunt doar câteva din titlurile creaţiei Ninei Gonţa.

De la începutul volumului de poezii Nostalgii, vise, însomnii… autoarea afirmă că nu scrie pentru cititorul de elită, ci pentru cel simplu… Şi totuşi poeziile din acest volum se adresează diferitor categorii de cititori, de la adolescenţi până la cei trecuţi demult de vârsta a treia.

Versurile scrise de Nina Gonţa amintesc de stilul popular, abordând teme şi motive poetice diferite. Poeziile Dor nemărginit şi Doruri …multe par nişte minipicturi unde apare o gamă largă de culori, de la verde la albastru etc. toate cu semnificaţiile lor:„Dor de verde-/iarbă verde,/dor de-albastru-/ cer albastru!/ Dor de sat natal cu flori,/ de căsuţa cu pridvor…/ Dor de râu,/ dor de ţară./ Dor de neam,/ dor de tricolorul…/ brâu./ Doruri multe mă apasă…/ Doruri grele!/Cum să fac să scap de ele?/ Dar mai dor şi dor mai greu/ mi-este de copilul meu!”

Motivul zborului apare în poezia Zbor… unde dorinţa poetei este de a se înscrie în coordonatele antigravitaţiei, până la levitaţie:„Într-o clipită,/ din pat  m-am ridicat./ Mâinile…deasupra capului…/ Şi-aşa, uşoară,/învăluită,/ din cap până-n picioare,/ într-un giulgiu alb/ …am zburat!/ În sus, în jos…/ Un zbor ciudat,/ uşor şi…/ legănat…”

Tema anotimpurilor este prezentă în poeziile: Anotimpurile, Toamnă…rece, Paşi…în iarnă (construită în stil clasic), Zăpadă în aprilie, Mă bucură (dedicată oraşului Iaşi). O fascinează anotimpul de primăvară şi consideră că:„fiecare anotimp îşi are farmecul şi frumuseţea lui…”. Anotimpului de toamnă îi percepe sunetul bacovian, cu atmosfera rece, sumbră, norii negri şi oamenii care preiau din stările anotimpurilor:„Afară e frig,/ deşi abia e mijloc de toamnă!/Poate că iarna vrea să vină peste noi…/mai devreme,/poate că noi suntem…/ mai reci,/ poate că timpul ne-a încurcat ale noastre…/ poteci…/nu ştiu ce astea toate vor să însemne…” (La mijloc de toamnă).

Culoarea albă dată de zăpada iernii înveseleşte sufletul poetei:„…Şi ce pufos e omătul,/ geme slab sub paşii mei./Iarna îşi duce iar…cântul,/pe cărări, pe deal şi văi.// Albă e culoarea iernii/ te îndeamnă să zâmbeşti./ Chiar de fulgi de nea tot cerne,/ simţi că iarăşi tu trăieşti.”(Paşi…în iarnă). Aceeaşi emoţie este prezentă şi-n poezia Zăpadă în april făcând referire la faptul că-n anul 2017 a nins de Paşti, în luna aprilie:„ Zăpadă albă cade…/ nepoftită,/ peste iarba, frunza verde,/ peste creanga înflorită…/ Peste mugurul de trandafir,/ de liliac… îmbobocit,/ peste tot pomul înflorit…/ Zăpada albă cade…/ zile-n şir…/ într-un târziu april…”( Zăpadă în april).

Nu uită să prindă anotimpul de toamnă şi-n mrejele versului clasic.

Pe conceptul de fugit irreparabile tempus  sunt construite poeziile: Aş vrea să opresc timpul în loc…, Nu-mi pierd timpul, Cât mai avem timp…Au trecut anii…:„Acum  m-am apropiat de o vârstă,/ când viaţa zboară-/ fulgerător!/ E ca o pasăre în zbor!/ Aş vrea s-o apuc de-o aripă,/ s-o opresc,/ pentru o clipă.”, Timpul unde consideră că El, timpul nu-i altceva decât programarea lui Dumnezeu, S-a întâmplat ceva… Vremuri.

Citind o poezie ca Vrăbiuţa de exemplu şi nu numai această poezie, ci aproape întreg volumul aminteşte de stilul regretatului pedagog şi poet Vasile Fetescu, iar poezia Un porumbel:„…Azi am văzut /pe o şosea din Iaşi,/un mort./ …Nu rămăsese mult…/din el…/ Era…/ un porumbel.” ne duce cu gândul la poetul Ion Minulescu.

 Autoportretul liric apare în poeziile: Durerile sufletului, Am închis ochii, Vă las. Poeta prin intermediul comparaţiei se autocaracterizează ca fiind o mare înverşunată, ploaie torenţială, trăsnet sub nuc, cutremur neaşteptat etc.

Poezia O floare este semnificativă pentru preţuirea femeii, în general, plină de gingăşie şi sensibilitate, comparabilă cu un poem cât o mie de cuvinte.

De menționat și faptul că ilustrarea grafică a cărții aparține… autoarei.

 

 

1 comment

  1. Nina Gonţa

    Mulțumesc pentru cronici domnului Constantin Mănuță și doamnei Emilia Țuțuianu pentru operativitatea publicării lor.

Lasă un răspuns