«

»

Gabriel Stănciulescu – versuri

Tu ești parte din mine

Adorm cu tine-n gând iubite,
Îmi tulburi nopțile senine,
Deși sub perna ascund ispite
Te simt continuu lângă mine.

Te văd atât de rar și doare,
Doar te visez și simt păcatul,
Mă însoțești și-n nopți hilare
Dar te-ai răcit,parcă ai fi altul..

Te-ai îndepărtat iubite iară,
Și am sperat să-ți fiu dorința,
Să-ți fiu plăcerea de odinioară
Să te iubesc cu toată ființa.

Mai sper să-ți fiu o jumătate,
Să-mi fii căldura unei veri,
Și mână-n mână pân’ la moarte
Să nu ne pese de căderi.

Noi înca n-am pierdut speranța,
Fără iubire nu mi-e bine,
Și tot mai mult iți simt absența
Tu ești și ai fost parte din mine.

Autor: Gabriel Stănciulescu

Magnolia, floarea inimii

Șarm profund, privire lină,
E oxigenul ce-l inspiri,
Încântă ochiul, e Divină
Și nu te saturi s-o admiri…

Hai,vino vară din îngheț!
Mi-am congelat adrenalina,
Aș pune pe poftire preț
Și aș declara a cui e vina.

Magnolia-i floare mea,de vară,
Dar iarna pare că- nflorește,
M-a fascinat de prima oară
Azi mă întreb,…și ea iubește?

Imagini parcă revărsate,
Dintr-o creație, artă pură,
Sunt regizate ori studiate
Dar,ce păcat că avem cenzură…

Ți-aș dedica mii de poeme,
Tu, floarea florilor măeastră,
Și aș adera la “firi boeme”
Să te am,…la mine-n glastră!

Autor: Gabriel Stănciulescu

A meritat să te aștept

Se întâmpla demult, iubire,
Eram copii, fără dorință ,
Nu candidam la fericire
Ne aveam pe noi și o credință.

Apoi, am îndrăznit să sper,
În serile cu iz de vară,
Când nopțile nășteau mister
Și-o simfonie pură, rară.

Deși se infiripa idila,
Viața și-a schimbat parcursul,
Am luat cu noi tristețea, mila,
Le-am lăsat altora visul.

Prindeam mereu în rugăciuni,
Dorința de a te reîntâlni,
Speram la ziua cu minuni
La cuibul meu de nebunii.

Acum, când visul s-a împlinit.
Idila-i parte din concept,
Familia-i pofta ce-am dorit
și-a meritat să te aștept !

Autor: Gabriel Stănciulescu

Lasă un răspuns