«

»

Iulia Paţiu: Poemele fulgilor de nea

Iulia-Patiu-Oxigenul-din-patimi

*
cu gândul sosit la plecare forma înaintează
şi se prevăd pentru mine ninsori
trecutul aşteaptă înainte un adevăr ieşit din clişeu
patinele îmi devin propriile picioare
pieptul zăpezii se lipeşte de pietul tău

*
a început să ningă
forme vrăjite de stoluri numără fulgi
ca în poveste
albul călător întins peste gând
of
departe e patria mea
continent electrizat de iacint
peste mărgean şi măslin
trâmbiţe de vânt

*
mă trezesc la realitate
sau mă rup de ea?
se anunţă
că iarna aceasta cu mine
va cerne atâta alb
cât cuprind ninsorile care nu cad
de pe buzele tale pe buzele mele
se irosea citind
fără a înțelege o iotă
moartea avea ochii grăitori
pe tăișul de zăpadă fulg după fulg
orice fulg era o rană

*
sculptez în ger un trandafir de gheață
în zori va dispărea
atingere ca o pasăre de pradă
îi simt imaculat răceala

toți trandafirii roșii din grădină sunt niște accidente
nu pot fi dovedite fidele
fidele roșii
trandafirilor

*
floare de gheață
cum să te rup?
cum să te ud?

*
‘ a fi viu ‘ cere un efort mai mare
decât a respira
şi
îmi închipui cu heruvimii
cosmosul creat
muzica
fiziologie deghizată în ploaie
apropiată de aminitiri înaintea lumii
îmi dă ghes să mă ridic
jur
nu se va opri
în sinea lunii simţirea
plouă neîntrerupt

*
negru şi alb
la uşa întunericului
locuiesc în muzică şi muzica locuieşte în mine
doamne
sunt vie
în sensul dansului tranformat în păsări
din tăcerea cerului
tu varsă lumină
–––––––-
Iulia PAŢIU, Bistriţa -decembrie 2017

Lasă un răspuns