«

»

Cecilia Bănică-Pal: Iarnă

IMG_20170809_0002

Iarnă învolburată
Iarnă înfuriată
Iarnă luminată
Iarnă colorată
În alb-gri-argint
Cu solzii sclipind
Auzi croncănind
Corbii triști zburând
Cerul despicând.

Iarnă văruită
Simți vântul gemând
Peste văi trecând
Cu trupu-i flămând
Fulgii învârtind
Aerul rotind
Apoi așternând
Plapumă geroasă
Cu fața poroasă
Ca să fii făloasă.

Iarnă jucăușă
Intri pe sub ușă
Ca o curelușă
Pe copii chemând
Sus pe derdeluș
Și la săniuș
Să-i înveselești
Fiindcă îi iubești
Iar ei ți-au făcut
Un om de zăpadă
Cu fața la stradă
Oamenii să-l vadă
Iarna s-o cinstească
Și să-i mulțumească.

Iarnă năzdrăvană
Cu haină de blană,
Din munte cobori,
Răspândind fiori
Cu ramuri de brad
Și miros de fag
Trecând peste prag
Dându-le cu drag
Ca să-mpodobească
Oraș și cătun
În zi de Crăciun.

Iarnă ești curată
Binecuvântată
Mai ești și frumoasă
Pari ca o mireasă
Cu horbotă aleasă
Cu stele pe față
Și salbă de gheață.

Iarnă, draga mea,
Nu fi bosumflată,
Nu fi încruntată
Chiar de ești bârfită
Tu ești mult iubită.

Iarnă, iarna mea,
Iarăși
Vei pleca…

Lasă un răspuns