«

»

Adrian Botez – versuri

VISE DE SEARĂ

…văzut din curtea cu păuni: napoleonic mareşal!
stăpân pe stele şi pe-oceane – înaripatu-mi cal
mă poartă peste-mpărăţii şi peste mii de tronuri:
sunt împăratul Galaxiei – nu-s niciun fel de zvonuri

vindec betegi – redau vederi – învii şi morţi
sfinţesc săraci – fac şi desfac orişice sorţi
pe jumătate sunt în rai – mă am „la toartă” cu Hristos!
…din întâmplare – când şi când – mai umblu şi pe jos…

constat – atunci – că nu am oşti – nu sunt nici împărat
nu-nvii părinţi – nu-nvii străbuni – nici orbi n-am vindecat
sunt doar un biet Poet „plecat” – naiv – candid şi şchiop

de-orice mă sfarăm şi-orice-n lume mi-este hop…
…aşa frumos – de multe ori – visăm pe seară:
treziţi şi trişti – am vrea – pe loc – s-adormim iară…

BOTEZ-A-DESEN-3


COOPERATIVA MEA SECRETĂ

…am cumpărat – pe sub
picior – bal cu
maioneză de-omor – nervi de
melci – ruşini de
divă (pe
potrivă) – terezìi de-mpăraţi – şi
(mai modern – cu cârnaţi în dinţi!) – minţi de
preşedinţi… – am mai
negociat câţiva ochi de cârtiţă – apoi
goana de ţestoasă
activă (am pierdut la
Ahile – vreo cincizeci de
kile…)

…şi uite cum s-a făcut – deodată – de-o
cooperativă:

cine trece să cumpere de la
mine – vine
incognito – înconjurând mii de
galaxii – scriind comedii – trăgând cu
ochiul printre-ale Cristului
hârtii…

…şi toată afacerea se-mplineşte – fireşte
„muy recóndito”…


SĂ INTRI-N PATRIE

sculaţi răzăşii toţi de prin mormânturi
şi Feţi-Frumoşii răstigniţi cuvânturi:
ei sunt eroi – aici şi-n cer – să li te-nchini –
schimbat-au glodul puturos – în spini!

astăzi – vor preschimba gunoiu-n sânge:
numai ei văd Patria că plânge
din nou – o Vale-Albă-a fi aici
martìrii ne vor lecuì de orice frici

ei nu întreabă niciodată – nu s-opresc
ei ŞTIU – şi simt – şi se rănesc
FIIND – s-au răstignit odată cu pământul

odată cu HRISTOS – Nou Legământul!

…să intri-n PATRIE – să ieşi din vrajbă
pun’-te-n genunchi – sărută fiecare fir de iarbă:
toate-au crescut din sânge de martiri…

…intrând în casa-mi – scuipând fericiri
călcaţi pe bùnii mei – dragi musafiri!
şi e păcat să mă călcaţi pe gură
căci veţi plăti cu viaţă – nu cu ură…


MUNTELE ASCUNS / KOGAIONUL

bărbaţii Muntelui Ascuns aprind Făclia Ştirii
vuind în peştera-nstelată – prooroceşte Vechiul Mag:
„trec toate câte-s fală-n lume – VISĂM DOAR la un prag:
nu-i <<dìncolo>> şi nici <<dincoàce>> – e doar Poemul Firii

în jarul vremii se topesc – vorbe – priviri şi fapte
rămâne Duh aprins înalt: încredinţarea-n Demiurg…
restu-s zădărnicii pripite: cenùşi – năluci şi şoapte –
c-un ultim vaier dinspre Soare – s-or pierde în Amurg

înţelepciuni şi-adânci făgaşe văd ochii tăi în Munte
doar când te lepezi – cu nădejde – de stârv fără de rune
…coarnele de Lumină – iată – se isc’ mistic – pe frunte

şi înţelegi Graiul d-Izvoare – vezi Poarta spre Minune…”
…se spulberă uri şi iubire – în vânturi de furìe:
cu piatra Lunii scrijelită – Slova rămâne în vecìe…


BULETIN DE IDENTITATE

la noi – „Salvările” (care nu salvează pe
nimeni şi nimic) – sunt
albe – la englezi
galbene…

Morţii nu-i pasă de
culoare: ea n-are când sta la
taclale – nicicând şi cu
nimeni: ne întinde – fiecăruia
buletinul de
identitate (şi al ei şi
al tău – egal!) – larg deschis – şi
atât!


FASCINANTA ŞI TRISTA ILUZIE

păstrând astrală veghe în vechi crùguri
se-aprind pe Muntele Merù mii rùguri
au fost odată – nu vor fi nicicând
împărăţii de vise – niciun gând!

din jungle de Iluzii Siderale
ies tigrii-albaştri – nordice jivìne
un flaut îngână crimele divine:
trec cavaleri – arzând cămăşi de zale

sunt prizonier în propriul strai de raze
mă-ncânt cu stihuri – Lebăda slăvind
cât e revoltă – cât e sacru jind

atât în şovăieli – cât şi-n jenante-emfaze…
…nu pot pleca din mine spre splendida Lumină
până nu spăl ispita în propria ei vină…


TRĂIEŞTE-ŢI PROPRIA EPOPEE

nu mă-ntreba – sunt plecat din Grădini
veşti nu mai ştiu – din amurgul târziu:
visez câteodată că-s Fiul de Crini
dar ştiu – totodată: nimic nu e viu

e frumos – e sublim – dar plutind cu vagi nori
nestatornica Formă te-mbie să mori
nici nu ştii să pui punct unei cărţi – la sfârşit!
să fii sfânt – să fii demon: un biet osândit…

nu mai cerşì către cerul vâscos
nu visa – ci trăieşte-ntr-a ta Epopèe
nu te vrea doar un abur de aur – Hristos

ci Păstor de-Armonii – Demiurg-Melopèe…
…smulge din mâlul de lac a ta Spadă
ondìne şi elfi biruieşte – ia-i pradă!


Adrian Botez

LOGOS DIVIN – PERFECTA RIMĂ A NEAMULUI DACO-VALAH

albesc de har copacii-n munţi
arhangheli fac din spade – punţi
din vizuini – spre Empireu
e Alfabet de Dumnezeu

Logos Divin – Perfectă Rimă
spre Epopee se înclină
şi stele toate – fir cu fir
se-ntorc în INIMA – POTIR:
EMINESCU

(dintr-un viitor volum: Cartea Apocalipsei)


MÂNDRA SALAMANDRĂ

lui EMINESCU

Obraz surpat în şanţuri şi tranşee
Bătut de uragan – lins de maree:
Privindu-l – vezi relieful planetar –
Dar FRUNTEA – îi rămâne pentru HAR

În cei doi ochi – setoşi de Tebaidă
E prefăcută-n scrum orice aspidă
Şi dintre buzele plesnite de incendii
Spre slavă sar verbele-a mii de-asedii

Prin jar de vremuri – MÂNDRA SALAMANDRĂ
A devenit – cu focul – tot mai tandră
Şi-acum se-nvârtejeşte – sus – pe CRUCE:
În vuiet orbitor – din morţi ne smulge

Izbirile de flăcări: LOGOS-PALOŞ SFÂNT
Sub care urlă deznădejdi Satan –
Eroii se desfac din giulgi pe rând
Şi se prefac în fulger de vulcan

Şi mii de mii de veacuri de acum
Orgoliile se vor face scrum –
Căci MÂNDRA SALAMANDRĂ – divin har –
Adus-a-n valahime UNICUL CÂNTAR :

IUBIREA FĂRĂ DE SOROC –
Ninsoare blândă peste răni de foc…
…Aşa venim – printre heruvi şi stele –
Neam Răstignit şi Românesc – întru-NVIERE
Cu EMINESCU – -n CELESTE MINISTERE!
(din vol. Povestea unui colecţionar de-audienţe, Ed. Corgal Press, Bacău, 2003)


Adrian Botez

Lasă un răspuns