«

»

Sorim Grumuș: General de brigadă Gheorghe Garoescu – Jurnal de front, vise de iubire

Gheorghe Garoescu

(14 august 1916-28 septembrie 1918)

Gheorghe Garoescu, născut la data de 1 octombrie 1886 la București a fost un general român, combatant în Războiul pentru Întregirea României. A urmat Școala Militară de Ofițeri de Infanterie și Facultatea de Drept a Universității din București. Avansat la gradul de locotenent la 1 octombrie 1912, a fost repartizat în funcția de comandant de companie mitraliere la Regimentul 6 Vânători. În acestă calitate, a participat la cel de-Al Doilea Război Balcanic din vara anului 1913.
În timpul Războiului pentru Întregirea României, Gheorghe Garoescu s-a distins in luptele de la Porumbacu din luna septembrie 1916, la care a participat cu Regimentul 6 Vânători. A fost rănit in apropiere de Brașov, dar după o perioadă scurtă de convalescență, a revenit pe front.
În primăvara anului 1917, aflat în refacere cu unitatea în Moldova, Gheorghe Garoescu a fost implicat într-un scandal ce l-a vizat pe comandantul său de regiment și pe ofițerul cu aprovizionarea. Acesta îi acuză pe cei doi de furt și speculă cu produse din rechiziții destinate armatei. Cazul ajunge la Curtea Marțială, dar afacerea este în primă fază mușamalizată. În urma acestei măsuri, Gheorghe Garoescu va concluziona:
,, La noi e mai ușor să fii necinstit decât cinstit, pentru că numărul necinstiților e mai covârșitor față de cel al cinstiților (…) pot afirma fără teamă că pungașii sunt mai tari decât cei cinstiți.”
În perioada martie-noiembrie 1918, maiorul Gheorghe Garoescu a îndeplinit funcția de comisar regal al Curții Marțiale la Divizia 7 Infanterie, marea unitate cu sediul în Garnizoana Roman.
Jurnalul său de război consemnează felul in care a trăit pe front experiențele războiului, dar si iubirea mistuitoare pentru Lison Oppler, viitoarea sa soție:
„…E curios că trăiesc numai din vise, pe care le insemn imediat. Dar ce sa fac? Alt mijloc nu mai am prin care să stiu ce mai face Lison sau prin care să mai stau de vorbă cu dânsa. Visul e singura mea fericire pe care o simt aici. Ce bucurie negrăita incerc cand apare Lison! Ce mâhnit sunt când n-o văd multă vreme. O, Doamne, daca aș găsi-o bine si daca nu m-ar fi dat uitării. Mult o iubesc, mult de tot! […] Si acuma, cand tifosul exantematic face atâtea victime, ei bine, cel puțin să am tare sufletul prin cele mai frumoase speranțe de viitor. Ajută-mi, Doamne, s-o regăsesc pe Lison tot așa cum am lăsat-o, drăguță, bună și cu aceeași dragoste caldă pentru mine. […] Cum voi vedea că temperatura se ridică, voi lua acest carnețel, care este rupt din viața mea, si-l voi inchide intr-un plic de pânza, impreună cu fotografia si scrisorile dragi de la Lison. Prin căpitanul Dessila, un bun prieten al meu, il voi face sa ajungă direct in mâna lui Lison. Dumnezeu insă să-mi ajute să pot face aceasta. N-aș voi cu nici un chip ca ele să rămână, să se piardă. Sunt cele mai scumpe amintiri ce le păstrez ca pe niște moaște. Cele mai frumoase ceasuri din suferințele războiului au fost acelea in care am scris in acest drag carnet…”
După cum reiese și din însemnările din jurnal, Gheorghe Garoescu a fost camarad de arme și prieten foarte bun cu Octav Dessila.
Octav Dessila, născut în decembrie 1895 la Bucureşti, fost elev al Liceului ,,Roman-Vodă” din Roman, a fost un important romancier și dramaturg român din perioada interbelică.
După încheierea Războiul pentru Întregirea României, maiorul Gheorghe Garoescu a urmat o carieră militară ascendentă, fiind avansat la gradul de general de brigadă la data de 10 mai 1937.
Lucrarea domnului comandor în rezervă Marian Moșneagu ,,General Gheorghe Garoescu. Jurnal de front, vise de iubire 14 august1916-28 septembrie 1918” apărută la Editura Militară din București în anul 2017, aduce în memoria contemporanilor, realitățile dure ale războiului și povestea de dragoste a unui militar, care nu a acceptat compromisurile într-o perioadă grea a istoriei noastre naționale.
Generalul Gheorghe Garoescu a încetat din viață la data de 26 iulie 1939.
Bibliografie:
– Marian Moșneagu ,,General Gheorghe Garoescu. Jurnal de front, vise de iubire 14 august1916-28 septembrie 1918”, Editura Militară, București, 2017;
– ,,Document”- buletinul Arhivelor Militare Române, nr.3 /(77) 2017.

Lasă un răspuns