«

»

Mihai Merticaru – Parisul

1

Zi și noapte, Parisu-i feerie,
Un ocean de culori și de lumină,
Izvor de încântare deplină,
Cu-o mie de ispite te îmbie.

Lucrare satanică sau divină
Te transpune în altă galaxie,
Cu sadism te ucide și te-nvie,
Iar surprizele nu se mai termină.

Întreaga lume și-a dat întâlnire
La Turnul Eiffel și-n mii de muzee.
Cerul nu contenește să se mire

Ce-i leagă pe oameni cu-atâtea fire.
Petrecerea-i demnă de-o epopee,
Mulțimea roagă clipa-n loc să steie.

mihai-merticaru

2

Orașe ca Parisul, în lume, nu-s,
Cuib de nebunie și tinerețe,
Mereu ne evocă vremuri mărețe,
Minunățiîntre plus și minus.

Aici și-o piatră poate să ne-nvețe
Să-i vedem aievea pe cei ce s-au dus,
Ale căror nume urcă tot mai sus
Și le citim pe ziduri și prin piețe.

Mai mulți Ludovici și un rege Soare,
Magnificul împărat Bonaparte,
Mari pictori îndrăgostiți de culoare,

Scriitori ce au dat slovei savoare,
Alți maeștri ai diverselor arte
Care-au învins invincibila moarte.

3

Ruguri și purpură pe zare s-aprind,
Vedenii,înviind, maiestuoase
Ce-au trăit odată-n carne și oase,
Strămutându-se apoi într-un fiind.

Văd umbrele cele mai luminoase:
Balzac,Hugo, Dumas în horă se prind,
Voltaire, Rouseau nemărginirea cuprind,
Piaf mă scaldă-n melodii duioase.

Al nouălea Ludovic, mare rege,
Corot, Manet, Matisse intră-n paradă,
Henri al patrulea lauri culege,

Colette și Beauvoir, celebre colege.
Oricum, nu-i dat oricui minuni să vadă,
Parisul doar conține-o miriadă.

4

Paris luminos, colorat, mon amour,
Mi te-ai lipit de suflet ca o marcă,
Mi l-ai înălțat la ceruri de parcă
De el ar atârna acest Eiffel Tour.

Te văd în dulce primăvară, dar că
Erai armonie, nu visasem, jur,
Acum plutesc în metafizic azur,
Cu sublimități, inma-mi se-ncarcă.

Minunile tale, miraje și drog,
Mă pierd în suflu tainic, mă regăsesc
Într-un lung și pasional monolog

În care te ador, te chem și te rog
Să nu pui punct acestui zbor îngeresc,
În splendorile tale să mă soresc.

Lasă un răspuns