«

»

Dorina Stoica: O poezie furată și atribuită părintelui Arsenie Boca – “Îți mulțumesc Doamne”

Dorina Stoica

Un om cu adevărat credincios, care cunoaște legile divine, le va respecta, nu se va atinge de ceva ce nu-i aparține și nici nu va minți ori depune mărturie mincinoasă pentru nimic, chiar dacă scopul ar fi unul bun.
Fără a incrimina în mod expres pe cineva anume, o să vă relatez povestea aproape incredibilă a poeziei “Îți mulțumesc Doamne”, pe care am scris-o într-o binecuvântată zi din vara anului 2009, mai precis în prima parte a lunii august, înainte de sărbătoarea Schimbarea la Față Domnului, în Postul Adormirea Maicii Domnului. A fost o perioadă când Harul divin s-a manifestat prin transformarea rugăciunilor pe care le rosteam în diferite perioade ale zilei, în poezii și a poeziilor în rugăciuni, drept pentru care am dat numele cărții în care am publicat în 2010 și această poezie, “De la poezie la rugăciune”, având datele de identificare după cum urmează (Editura Sfera Bârlad, 2010 ISBN 978-973-1771-56-4 // 821. 135. 1-141// ediția a 2-a revăzută /63 pag conform descrierii CIP a Bibliotecii Naționale a României – tipărită la SC Impex SRL Bârlad, str str C. Hamangiu nr 15 fax 0235 415 669) Poezia se află în carte la pagina 31.
În anul 2009 abia începusem să folosesc internetul. Eram activă doar pe site-ul creștin ortodox.ro, unde administratorul, de la vremea aceea mi-a permis să postez la Colaboratori și mi-a acordat cu timpul titlul de senior-editor, (din august 2009 până în august 2012). Pentru prima oară poezia a fost publicată aici, pe 8 septembrie 2009. (https://www.crestinortodox.ro/poezie-ortodoxa/iti-multumesc-doamne-96720.html) și poate fi citită și acum. Iată poezia:
/Iţi mulţumesc, Doamne,/ Îţi mulţumesc azi, că sunt pentru ziua de mâine,/ Îţi mulţumesc că am pe masă o pâine,/ Îţi mulţumesc pentru stropii de ploaie,/ Pentru fructe, păsări, flori,/ Pentru soarele care răsare în zori,/ Pentru cerul cu licăr de stele,/ Pentru toate zilele vieţii mele,/ Pentru firul de apă izvorât din fântână,/ Pentru harul ce îmi poartă a mea mână,/ Pe-arcuş de vioară, pe pînză, pe piatră,/ Pentru versul ce curge din mine spre Cer/ Mulţumesc pentru omul blajin şi sincer./ Mulţumesc pentru haina pe care o port,/ Pentru tot ce mă doare şi totuşi suport,/ Îţi mulţumesc pentru cântecul de păsărele,/ Pentru toate încercările vieţii mele./ Mulţumesc pentru puiul de om ce se va naşte./ Îţi mulţumesc că ai Înviat în noaptea de Paşte.// Am atâtea lucruri lucruri pentru care să îţi mulţumesc,/ Că nu ar fi de ajuns o mie de ani să trăiesc.”/
Plecarea mea de pe acest site a fost determinată de faptul că am atenționat de mai multe ori pe cineva care posta poezia fără autor, dar acea persoană a continuat să o răspândească fără a scrie autorul. Tot în acea perioadă se formase acolo un grup care promova imaginea părintelui Arsenie Boca. Era un grup mai ales din studenți la teologie și chiar teologi, iar poezia a fost postată și pe acel grup, tot fără autor. Prin anul 2013, mi s-a adus la cunoștința că poezia circulă pe facebook, dar tot fără autor. Pe vremea aceea nu aveam cont, dar ulterior mi-am deschis unul și o pagină de autor.
În anul 2012 poetul Petruș Andrei, membru USR filiala Bacău, scrie o scurtă cronică despre cartea “De la poezie la rugăciune” și este publicată în revista “Cuvântul adevărului” a parohiei ortodoxe Edmonton Canada, nr 1-2 , 2012 la pagina 50. Câțiva ani mai târziu aceiași cronică este publicată și în cartea sa, “Lecturi Empatice” Editura “Sfera” Bârlad, 2015 (pag 291). În această cronică este un fragment ce se referă la poezia respectivă. Redau acel fragment: „/…Ultimele poezii ale volumului sunt intitulate simplu “Rugăciuni”. Una dintre cele mai reușite este aceia intitulată ‘Iti mulțumesc, Doamne!’ din care cităm în încheierea acestei cronici de întâmpinare ‚Iți mulțumesc azi că sunt, pentru ziua de mâine,/ Iți mulțumesc că am pe masă o pâine,/ Iți mulțumesc pentru stropii de ploaie,/ Pentru fructe, păsări, flori/… Pentru cerul cu licăr de stele/ Pentru toate zilele vieții mele.’/” Petruș Andrei
Aceeași poezie, a fost publicată în revista “Formula AS” acum aprox. 4-5 ani însoțită de o notiță în care se afirmau următoarele: “Această Rugăciune a mulţumirilor se află într-o carte foarte veche de rugăciuni, într-o broșură de circa 60-70 de pagini, pe care Părintele Arsenie Boca a dăruit-o unei credincioase, o carte unicat. Această carte cuprinde mai multe rugăciuni care nu sunt cunoscute, acesta fiind un semn că cel mai probabil, în marea lor majoritate sunt alcătuite chiar de Sfântul Părinte Arsenie Boca.” Am aflat aceasta de la Bogdan Ludovic Muscă, administratorul site-ului “Arsenie Boca”, unde am găsit postată poezia cu notița de mai sus. Tot dumnealui mi-a spus că a purtat câțiva ani cu el pretutindeni această pagină din ziar cu rugăciunea și s-a rugat părintelui Arsenie Boca folosind cuvinte ei. Aflând că autorul este o persoana oarecare (eu!) ce scrie versuri, a fost dezamăgit, dar și indignat de proliferarea unui neadevăr socotind că nu se aduce un plus de imagine acestui preot, ci din contra! M-a rugat să-i trimit cartea spre confirmare a spuselor mele și am trimis-o, iar în ultimele zile din 2017 a confirmat primirea ei și a șters acea pagina în data de 3 ianuarie 2018 după cum se poate vedea http://www.arsenieboca.info/index.php/79-rugaciuni-arsenie-boca/175-rugaciunea-multumirilor-secreta-pentru-public.
Poezia a fost apoi publicată în cartea “Părintele Arsenia Boca- Darul lui Dumnezeu pentru poporul care strigă” (Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României, Pantilimon Munteanu – Ploiești – Cristimpuri 2013, ISBN 978 – 606 – 93341-3-3 / 281. 95/ 929 Arsenie Boca – 9 mii exemplare), după 3 ani de la publicarea poeziei în cartea mea, însoțită de notița pe care am redat-o mai sus. După un schimb de email-uri și convorbiri telefonice cu editorul, acesta a spus că nu are nici o dovadă care să susțină afirmația că textul aparține pr. Arsenie Boca, mi s-a oferit o sumă modestă ca drepturi de autor, pe care inițial am refuzat-o deoarece eu doream doar o recunoștere a faptului că poezia îmi aparține, însă ulterior am aceptat-o drept confirmare a recunoșterii faptului că poezia nu aparține preotului Arsenie Boca, ci mie. La următorul tiraj poezia a fost înlocuită cu două poezii ale editorului, care este și unul dintre autori, Cristian Șerban. Din spusele acestuia poezia ar fi fost publicată cu ceva timp înainte de apariția cărții sale de către o româncă stabilită în Italia, într-o broșurică împreună cu alte rugăciuni despre care a scris că aparțin pr. Arsenie Boca. Cine este această persoana nu am aflat.
De atunci, dar cu precădere în anii 2013 și 2014 poezia “Îți mulțumesc Doamne”, (dar purtând numele „Rugăciunea mulțumirilor” a lui Arsenie Boca), a devenit extrem de cunoscută, dar nu ca fiind compusă de mine, deși o aveam și eu publicată în multe locuri pe internet, iar cartea mea “De la poezie la rugăciune” publicată în 2010 a avut un tiraj de circa 600 exemplare pe care le-am dăruit copiilor de prin școli, centre de plasament, drept premiu la școli din mediul rural, unor credincioși și preoți sau călugări de prin biserici și mănăstiri, unor prieteni din diasporă, ce m-au sprijinit financiar pentru publicarea acestei cărți, dar și pentru o licitație ocazionată de strângerea de fonduri pentru un elev de la Liceul Gheorghe Roșca Codreanu din Bârlad, bolnav de cancer.
Punerea în vânzare a cărții „Arsenie Boca-Darul lui Dumnezeu pentru poporul care strigă” la Târgul de carte religioasă, în librăriile de carte religioasă, în pangarele de prin biserici și mănăstiri precum și multiplicarea textului și împărțirea lui pelerinilor, care merg la Mănăstirea Prislop, de către preoții însoțitori ai grupurilor, ori de unii credincioși, a făcut ca acest text să fie foarte popular. Am luat legătura cu o mică parte dintre acei care administrează pagini sau bloguri, unde l-am găsit întâmplător postat, unii au înțeles și au trecut autorul sau au șters postarea, dar alții nici nu vor să audă că nu aparține preotului Arsenie Boca. Ba mai mult, unii m-au suspectat că mi-am însușit rugăciunea unui preot, considerat sfânt. Textul se află și în prezent postat pe foarte multe bloguri, site-uri și pagini de facebook dedicate acestui părinte extrem de popular precum și în diferite reviste on-line și chiar tipărite, dar și în casele multor iubitori ai părintelui, alături de poza sa.
Deși până aici povestea acestei poezii poate fi socotită de către unii o adevărată binecuvântare pentru mine, cu adevărat grav este faptul că textul acesta, printre altele, e folosit de întreprinzători „cu inițiativă” pentru postere, calendare, și alte suveniruri ce sunt vândute în preajma mănăstirii Prislop, dar și prin târguri și iarmaroace.
În Anul 2014 am adunat poezia mea religioasă într-o antologie de autor intitulată „Când nu te iubeam” (Edit Pim Iași 206 pag). La pagina 12 se află această poezie puțin schimbată spre final deoarece între timp am început să mai lucrez textele ce au fost publicate în primele mele carți exact așa cum mi le dicta inspirația de moment.
/Îţi mulţumesc, Doamne!/ Îţi mulţumesc azi, că sunt pentru ziua de mâine,/ Îţi mulţumesc că am pe masă o pâine,/ Îţi mulţumesc pentru stropii de ploaie,/pentru fructe, păsări, flori,/ pentru soarele care răsare în zori,/ pentru cerul cu licăr de stele,/ pentru toate zilele vieţii mele,/ pentru firul de apă izvorât din fântână,/ pentru harul ce îmi poartă a mea mână,/ pe-arcuş de vioară, pe pînză, pe piatră,/ pentru versul ce curge din mine spre Cer/ mulţumesc pentru omul blajin şi sincer./ Mulţumesc pentru haina pe care o port,/ Pentru tot ce mă doare şi totuşi suport./ Îţi mulţumesc pentru cântecul de păsărele,/ pentru toate încercările vieţii mele./ Mulțumesc pentru Pruncul Iisus/ ce din Fecioara Maria în iesle șe naște,/ că Te-ai răstignit pentru noi și ai înviat/ în noaptea de Paște.// Am atâtea lucruri lucruri pentru care să îţi mulţumesc,/ Că nu ar fi de ajuns o mie de ani să trăiesc./ Pe siteuri-le și blogurile asociate numelui părintelui Arsenie Boca ea se află și în această formulare.
Citind acest articol unii ar putea gândi că nu mă port ca un creștin autentic ce le rabdă pe toate, dacă are dragoste. Eu știu că poezia îmi aparține și am îndrăznit să spun aceasta pentru informarea celor care nu cunosc adevărul. Și mai știu că dragostea “nu se bucură de nedreptate, ci se bucura de adevăr”.
Această campanie forțată și oarecum agresivă de popularizare (cu precădere în mediul on-line) a părintelui Arsenie Boca și a minunilor sale nu are acel duh blând și smerit al ortodoxiei. Pe lângă această atribuindu-i-se mai mult decât se poate dovedi, i se face un deserviciu și o umbrire a imaginii.
Părintele Arsenie Boca nu are nevoie de texte furate de pe internet sau de minuni inventate ca să se bucure de evlavie din partea credincioșilor! Sfințenia lui va fi recunoscută când și cum va fi voia lui Dumnezeu!
Dorina STOICA – Bârlad

Lasă un răspuns