«

»

Emilia Ţuţuianu: Poesis

emilia-2015

Joc

De mică, am visat să merg pe valul apei înspumat,
s-adun în ochi mişcarea lui şi reflectarea cerului,
să simt răcoare-i la picioare,
să simt că-ntregul corp mă doare.

Şi într-o zi…

priveam la droaia de copii care cântau voios, săreau
şi pietricele zvârlite departe, pe mal, adunau
erau zeci, sute şi mii
şi albe şi negre, maro, cenuşii,
dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate şi sfere
venind de departe, vorbind de alte ere.

***
M-am aplecat şi-am strâns şi eu…
Le-am aşezat chiar la uscat,
le-am ridicat şi m-am jucat
zvârlind în sus pe rând, mereu,
una, două, trei, patru…dar au picat
din nou în praf. S-au murdărit!

Şi-atunci iarăşi am pornit
pe prundul aspru să găsesc
doar pietre albe, negre, maro şi cenuşii…

***
Trecut-au anii…Te-ntâlnii pe malul apei argintii
eram ca doi îndrăgostiţi, ce-nlănţuiţi
mergeam încet, călcând uşor,
nisipul ridicând în zbor.
Dar, deodată, am simţit intrând în tălpi
prundişul galben-cenuşiu
şi am strigat, ca şi atunci când pietricele azvârleam
în apa în care mă scăldam;
înnebunită am ţipat: Sunteţi aici? Nu m-aţi uitat?
……………………….
Le-am strâns apoi pe toate-n mâini
albe şi negre, maro şi cenuşii,
dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate şi sfere,
venind de departe, vorbind de alte ere.

***
Strângeam, strângeam şi trupul mi-l simţeam
plin de fiori şi de durere…
Dar nu ţipam; ci iar strângeam,
mai tare, tot mai tare vream…

***
Şi sângele simţeam că-mi fierbe,
ceream ceva şi nu ştiam
că-n mâini s-a plămădit durere şi plăcere,
şi pietrele-mi intrau în piele iar
sângele curgea şuvoi…
Iar mâinile lipsite de viaţă şi moi
se desfăcură încet, pe rând,
ca şi o vorbă dintr-un gând.
Pe degete, sângele-mi făcuse inele
iar ele, sfintele pietricele,
dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate şi sfere
venind de departe, vorbind de alte ere,
nu mai erau: albe, negre, maro, cenuşii,
ci roşu aprins, cu pete aurii
şi-n mâini parcă aveam zeci, sute, făclii.

***
Pioasă, genunchii i-am pus pe pământ
şi ochii şi faţa şi gura-mi rosteau în cuvânt:
„Ce-amarnică-i truda!”…
Dar, iar am plecat pe malul apei înspumat
pietricele s-adun: albe şi negre, maro, cenuşii
să le dau strălucirea, să le fac roşii-aurii….

Game

Since a little girl I dreamed, of going on a wave of foamy water,
to gather in my eyes its movement and the reflection of the sky,
to feel its coolness on my feet,
to feel that my entire body hurts.

And one day …

I looked at the crowd of children who sang cheerfully, jumping
and, pebbles thrown far away, gathering them on shore
there were dozens, hundreds and thousands
both black and white, brown, grey,
rectangles, triangles, squares and spheres
coming from far, speaking of other eras.

***
I leaned over and I gathered too…
I even sat them down to dry,
i then raised them and played
threw them up, in turn, on and on
one, two, three, four … but they fell off
again in the dust. Became dirty!
And then I started again
on riprap harsh, to find
only white, black, brown and grey stones…

***
Past years have … I met you on the silver water’s shore
we were like two lovers who, chained,
walked slowly, treading lightly,
Raising sand in flight,
but suddenly i felt going into soles
the yellow-grey pebble,
and i cried, as when pebbles tossed
in the water i used to bathe;
i screamed frantically: are you here? did not you forget?
……………………………..
I then gathered all in my hands
white and black, brown and grey
rectangles, triangles, squares and spheres,
coming from far, speaking of other eras.

***
Tightening, tightening I felt my body
full of thrills and pain…
But not screaming; but while clutching
harder, even harder i wanted…

***
And I felt as my blood boiling,
asking for something, not knowing
that in hands was moulded pain and pleasure,
and the stones piercing into my skin and
the blood gushing…
And lifeless and soft hands
parted slowly, one by one,
as a word from a thought.
On fingers, my blood made rings
and they, the holy stones,
rectangles, triangles, squares and spheres
coming from far, speaking of earlier eras
no longer: white, black, brown, and grey
but ruby, with golden spots
and in the hands i had dozens, hundreds candles.

***
Pious, I put my knees on the ground
my eyes, face and mouth uttered a word
„How bitter toil is!”
But, I went again on the foamy waterfront
to gather pebbles: white, black, brown, and grey
to give them brilliance and make them red – gold..

Lasă un răspuns