«

»

Tiberiu Tudor: Poesis

Tiberiu Tudor

Haitele zăpezii se aşează,
Fumul ne învăluie treptat,
Darabana vântului ritmează
Clipele la geamul îngheţat.

Vinu-i pentru viaţa înşelată,
Berea-i pentru versul meu supus,
Romul şi femeia dezmăţată-s
Pentru tinereţea ce s-a dus.

Tu zâmbeşti necunoscându-ţi vina
De a fi mlădie ca un fum;
Clipa străluceşte în lumina
Tinereţii tale de acum.

Ştiu că astăzi n-ai putea-nţelege
Ce curând ai să gândeşti la fel ─
Încă nu auzi cum timpul trece
Luând şi frumuseţea ta cu el.

Palelele austrului, viclene,
Bruma peste vii o vor lăsa,
Seceta câmpiei dobrogene
Floarea dintre dinţi ţi-o va fura,

Pentru o ciudată ispăşire
Întru bucuria nimănui
Ceaţa o să-nvăluie subţire
Apele din ochii tăi verzui.

Şi, împresurată de tăcere,
Te vei întreba pe care drum
S-a pierdut, de n-a fost o părere,
Strălucirea clipei de acum.

Haitele zăpezii se aşează,
Fumul ne învăluie treptat,
Darabana timpului ritmează
Clipele la geamul îngheţat

Lasă un răspuns