«

»

Natalia Rusu: Ia aminte, cititorule!

 

Natalia Rusu

27 martie, ziua Unirii Basarabiei cu Ţara

Sărbătorim astăzi una din cele mai importante date istorice ale României, ale acelei Românii de care ne este mereu dor: 27 martie, ziua Unirii Basarabiei cu Ţara. Această zi ne aminteşte de începutul unei reacţii în lanţ petrecută atunci, în 1918, pe teritoriile locuite de români: unirea Bucovinei, la 28 noiembrie, şi a Transilvaniei, la 1 decembrie. Astfel s-a încheiat un proces de secole, pentru constituirea şi definitivarea unui stat, între hotarele sale legitime: România.
încă din timpul lui Alexandru cel Bun, domnitorul care a aşezat fruntariile Moldovei pe vechiul Tiras (Nistru), neprietenii s-au străduit să sfâșie trupul ţării, căci bogăţia Moldovei şi lumina blândă a plaiurilor îi atrăgea pe toţi. Iar poziţia ei geostrategică o făcea ţintă spre împlinirea planurilor expansioniste, de cucerire, ale puterilor Europei. Fie că erau tătari, fie turci sau ruşi, ei au răpit pe rând – şi uneori unii de la alţii – cetăţile ridicate de domnitorii români pentru apărarea ţării, mănoasa câmpie a Bugeacului – sora cu Bărăganul – şi au înjumătăţit Moldova. în 1812, prin Pacea încheiată la Bucureşti, s-a hotărât că „Prutul… va face hotarul între cele două împărăţii: Rusia şi Turcia“. Acceptând această situaţie, şi-au împins de multe ori armatele spre vest. Au urmat 106 ani de stăpânire ţaristă, menită să exploateze şi, în aceiaşi timp, să desfiinţeze ceea ce reprezintă esenţa populaţiei din Basarabia: spiritul naţional românesc.
Momentul 27 martie 1918 reprezintă afirmarea voinţei neostoite a românilor basarabeni de a face parte din întregul unui popor, popor cu care se simţea „de-o seamă“;
Importanţa actului reiese din Declaraţia Sfatului Ţarii din Chişinău; votul deputaţilor a exprimat ferm hotărârea prin care se stabilea soarta acestei jumătăţi de Moldovă: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră… în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam… de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România“.
Nu pot fi date uitării nici cuvintele deputatului Vasile Stroiescu, încărcate de binecuvântată emoţie:„Să dea Dumnezeu ca această unire să fie intr-un ceas bun, cu noroc şi pentru totdeauna“.

N-a fost să fie „pentru totdeauna“.
Forţe care hotărau deasupra voinţei noastre ne-au decis destinul, „dăruindu-ne“ înapoi celor de care ne eliberasem cu 22 ani înainte. Prin pactul adiţional secret încheiat la 23 august 1939, între Ribbentrop şi Molotov, Basarabia a intrat iar în sfera de influenţă rusă, iar la 28 iunie 1940, sub stăpânire sovietică. După care a urmat genocidul populaţiei basarabene, deznaţionalizarea, rusificarea şi tot cortegiul de nelegiuiri menite să desfiinţeze un neam.
Sunt 100 de ani de la Marea Unire. Astăzi, acolo în Chişinău, se dă lupta dârză pentru salvarea limbii române, pentru salvarea culturii – parte a tezaurului nostru naţional, pentru drepturile elementare ale românilor basarabeni, pe care guvernarea rusofonă comunistă îi consideră minoritari. Populaţia a ajuns sub limita de supravieţuire, încât un milion, din cei patru milioane de cetăţeni, au plecat să-şi caute de lucru în alte orizonturi, unde-şi vând puterile pe plată de nimic.
Admirabili intelectuali, personalităţi de seamă, sunt marginalizaţi, agresaţi moral şi fizic. Unii chiar dispar – victime ale aşa-ziselor accidente.
Dar Moldova nu poate fi înfrânată! În numele acelui moment sacru, devenit sim¬bol al întregirii neamului românesc, lupta continuă cu tenacitate şi perseverenţă, în pofida opresiunii şi a represiunilor. În acest an. al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, să-l chemăm în ajutor pe Marele Voievod de la Putna şi, prin rugi fierbinţi, să-l implorăm să ne facă dreptate: nouă, urmaşilor noştri şi urmaşilor urmaşilor noştri; dreptatea pe care o aşteptăm din 1940.

Dar până când, Doamne?

Natalia RUSU

Lasă un răspuns