«

»

Sorin Grumuş: Crucea Roşie – filiala Roman

Academician doctor Constantin I. Istrati

RĂZBOIUL DE INDEPENDENŢĂ

În secția militară de la Spitalul ,,Precista” se primeau numai ostași răniți din unitățile dislocate în garnizoana Roman, care erau tratați în principal de doctorul Mihai Burada și de secundul său, doctorul Frantz Melxner. În Spitalul Comunității Israelite, care avea la dispoziție numai două camere, erau tratați bolnavii incurabili.
În această situație, pentru îngrijirea răniților de război a fost înființat cu ajutorul material al populației urbane și rurale un spital provizoriu denumit Spitalul ,,Virtutea Militară”, dotat cu 150 de paturi, care a funcționat în cazarma Regimentului 4 Artilerie Acest spital militar a fost întreținut prin ofrande publice, fiind tratați atât ostași români cât și prizonieri turci (1). Astfel, în condica de stare civilă pentru morți din data de 31 decembrie 1877 se consemnează decesul prizonierului turc Sarif Achmed.
Printre personalul sanitar care au îngrijit răniții de război internați în acest spital amintim pe doctorul Ion Vallianu, medic primar de județ, pe doctorul Pandele Grigorescu, medicul orașului precum și infirmiera șefă Ecaterina Brăescu, președinta ,,Societății doamnelor române”- filiala Roman. Trebuie menționat faptul că Spitalul ,,Virtutea Militară”din Roman spre deosebire de celelalte spitale militare din țară, funcționa sub egida filialei Roman a ,,Societății doamnelor române”. Celelalte spitale militare din țară funcționau sub denumirea de ,,Spitalele Independenței” și se aflau sub patronajul ,,Societății Naționale de Cruce Roșie din România”.Statisticile consemnează faptul că pe întreaga perioadă de funcționare în Spitalul ,,Virtutea Militară”din Roman (noiembrie 1877- septembrie 1878) s-au înregistrat un număr de numai 25 de decese. Pentru devotamentul dovedit în tratarea răniților, următorul personal din Spitalul ,,Virtutea Militară” a fost decorat cu Medalia ,,Crucea comemorativă Elisabeta” (2):
1. Natalia Botez – vicepreședinta ,, Societății doamnelor române” – filiala Roman;
2. Doctor Ion Vallianu- medic primar al județului Roman;
3. Ecaterina Brăescu – infirmieră șefă.

Academician doctor Constantin I. Istrati (3)

Constantin I. Istrati s-a născut la data de 7 septembrie 1850, în Roman și a fost fiul stolnicului Ion Istrati și al Mariei Capșa. Urmează Școala primară din Roman și Academia Mihăileană din Iași (1864 – 1869), apoi Școala de medicină și farmacie din București. În anul 1877 își susține doctoratul în medicină la Universitatea București. Împreună cu Petru Poni, a pus bazele învățământului universitar românesc în domeniul chimiei. Cei doi sunt de fapt, fondatori ai şcolii româneşti de chimie, cu cercetări de laborator apreciate în străinătate. A fost președinte al Academiei Române în perioada 1913 – 1916. Legăturile medicului romașcan cu medicina militară, încep încă de pe vremea când urma cursurile Academiei Mihăilene din Iași. Atunci a fost remarcat de către doctorul de origine franceză Carol Davila, considerat întemeietorul medicinii militare românești.Preocuparea științifică pentru chimie, a păstrat-o şi între anii 1869–1870, când a devenit student al Facultăţii de Medicină din București, care pregătea medici și farmaciști pentru serviciul sanitar al armatei române. Între anii 1876–1877, membrii Societăţii Studenţilor în Medicină, la iniţiativa lui Constantin Istrati, solicită să facă instrucţie militară în vederea participării ca voluntari la Războiul pentru Independența României.
După susținerea tezei de doctorat, în 1877, având ca temă ,,cremațiunea cadavrelor”, a preluat conducerea unei secții a Crucii Roșii, calitate în care a participat la Campania militară desfășurată de armatele româno-ruse la Plevna, împotriva trupelor otomane. Va îngriji soldați bolnavi de tifos, atât români cât și otomani, el însuși molipsindu-se de această boală. După însănătoşire, a fost trimis pentru recuperare în staţiuni balneare din Austria.
Medicul Constantin Istrati a fost decorat atât de regele României Carol I, cât și de sultanul otoman Abdul Hamid al II-lea, pentru „umana îngrijire a ostașilor săi prizonieri”.
În timpul neutralității,care a precedat Războiul pentru Întregirea României, doctorul Constantin Istrati a plecat ca misionar, pentru a lămuri străinătatea, asupra sentimentelor naționale ale țării. A trăit alături de întreg neamul românesc chinurile sufletești ale înfrângerii și refugiului în Moldova.
A murit la Paris, la data de 17 ianuarie 1918, departe de țară, în atmosfera de zbucium și tristețe ce învăluia sufletele românești după armistițiul silit semnat cu Puterile Centrale.
În semn de respect și prețuire, la data de 4 noiembrie 1928, în Parcul Carol I din București, a fost inaugurată o statuie în bronz a doctorului Constantin I. Istrati, operă a sculptorului Oscar Spăthe.

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

La intrarea României în Primul Război Mondial Spitalul ,,Precista Mare” din orașul Roman a ieșit de sub egida ,,Spiridoniei” din Iași și a fost militarizat, primind denumirea de Spitalul ,,Zonă Interioară 242 ”al Crucii Roșii Române.
Comandant al spitalului a fost numit doctorul Constantin Mârzescu, directorul civil al instituției, care a fost mobilizat cu gradul de sublocotenent de rezervă. De remarcat este că acest spital militar a fost singurul destinat a executa numai operații chirurgicale complexe. Printre colaboratorii spitalului ,,Zonă Interioară 242” s-a numărat și subchirurgul Iancu Velt de la Spitalul Israelit din orașul Roman.
În Spitalul ,,Zonă Interioară 242 ”a mai activat în cadrul serviciului medical în timpul Războiului pentru Întregirea României următorul personal (4):
1.Subchirurgi: drd. Dimitrie (Coco) Vîrnav, Dimitrie Ceaușu;
2.Mediciniști: elev sanitar Ciobanu Alexandru, Nicolae Borcea, Dimitrie Vârnav, Niculina Manoliu (Săvulescu), Grigore Buicliu, Mircea Simulescu, Marcel Kapri,Herman Coniver și studentul chimist Neculae Tăbuș;
3.Infirmiere voluntare: Ana Mârzescu, Elena Decker, Olga Macri (Gheorghiu), Maria Țurcanovici, Sofia Spivak,Aurelia Simulescu (Mihăilescu), Aglae Verona (Boerescu), Marieta Vârnav, Elena Vrânceanu, Aurelia Spinghel, Helene Rauten, Ruxandra Balaiș, Titica Misir, Tițica Teohari(Răutu), Victoria Calmuschi, Adela Calmuschi,Maria Ciocan,Adela Meiltz (Băncilă), Liza Stand, Maria Belciug, Eugenia Botez, Olimpia Antonie, Margot Antonescu (Mazăre) ș.a.
4. Farmaciști: Hr.Coniver;
5.Gardieni:Natalia Grumăzescu, Liza Stand, Marioara Helcuig
În anii Războiului pentru Întregirea României în garnizoana Roman au funcționat în perioada refugiului populației și rezistenței armate din Moldova pe lângă spitalele permanente, Spitalul Militar al Diviziei 7 Infanterie și Spitalul ,,Zonă Interioară 242”, spitale militare provizorii ale aliaților : unul francez, unul englez, unul american și unul rusesc. Cele 8 spitale și 4 infirmerii care au funcționat în Primul Război Mondial au format așa zisul: ,,Lagăr de spitale militare din Romanul primului război mondial.”(5)
Spitalul nr.481 ,,Principele Mircea” al Crucii Roșii Britanice a fost relocat de la Buftea și a funcționat la parterul Spitalului „Precista Mare”, fiind comandant de maiorul doctor Duncan C.L. Fitzwilliams. Într-un articol publicat în ziarul ,,L” Independence Roumanie” din 3/6 octombrie 1917 se arăta (6): ,,În urma luptelor de la Mărăști, Mărășești și Oituz la Spitalul Englez din Roman au fost internați peste 1000 de răniți, cărora li s-a efectuat 400 de examene radiografice, iar de la începutul anului 1917 au fost practicate 1100 operații chirurgicale.”
Spitalul nr.481 ,,Principele Mircea” al Crucii Roșii Britanice și-a încheiat activitatea în garnizoana Roman la data de 9 noiembrie 1917.
Locul Spitalului nr.481 ,,Principele Mircea” al Crucii Roșii Britanice a fost luat de Spitalului nr.481 al Crucii Roșii Americane, instalat în localul Spitalului „Precista Mare”și comandat de maiorul doctor N.D. Kirkpatrik. În perioada 6 octombrie 1917-18 februarie 1918 la Spitalului nr.481 al Crucii Roșii Americane s-au înregistrat 8 decese.
Spitalul ,,Zonă Interioară nr.243” al Crucii Roșii Române aflat sub comanda locotenent-colonelului (r) doctor Nicolar Țurcanovici a fost înființat la data de 1 octombrie 1916 în localul Seminarului Teologic ,,Sfântul Gheorghe” din Roman. Acest spital dispunea de 40 de paturi și a fost destinat pentru tratarea în principal, a bolilor interne și efectuării de operații de mică chirurgie. Funcția de farmacist era ocupată de locotenentul de rezervă farmacist Traian Bulbuc.
Spitalul ,,Zonă Interioară nr.244” al Crucii Roșii Române aflat sub comanda locotenent-colonelului (r) doctor Mauriciu Riegler a fost înființat la data de 3 octombrie 1916 în localul ,,Școlii Frobeliene”(Grădinița de copii). Acest spital a dispus inițial de 60 de paturi dar a ajuns la 125 bolnavi internați, situație în care a mai primit un sediu situat în apropiere. Personalul medical era format din: locotenent doctor Vasile Nazarie, infirmierele: Maria Riegler, Ortansa Bârgăoanu, domnișoara Beller și domnișoara Apostoleanu. În acest spital, a încetat din viață la data de 9 octombrie 1917, grav rănit în luptă, locotenent-colonelul Constantin Macarovici, comandant secund al Regimentului 24 Artilerie Roman.
Începând cu luna decembrie 1916, Spitalul ,,Zonă Interioară nr.243”și Spitalul ,,Zonă Interioară nr.244” au trecut sub controlul Misiunii Medicale franceze. La comanda ,,Spitalului nr.243 francez”, destinat a efectua operații de mare chirurgie a fost numit maiorul doctor francez Thieux. În perioada 21 decembrie 1916-30 aprilie 1917 la acest spital au fost înregistrate un număr de 50 de decese.
La ,,Spitalul nr.244 francez” au activat medicii francezi: Legale Lasale, Bloch și Pinard, precum și locotenent-colonelul (r) doctor Mauriciu Riegler și locotenentul doctor Vasile Nazarie.
Misiunea Medicală franceză a înființat și un spital propriu denumit ,,Spitalul francez de triaj al gării Roman”, destinat a executa repartiția răniților și bolnavilor sosiți cu trenurile sanitare la celelalte spitale militare din garnizoana Roman. Personalul acestui spital a fost format printre alții din: căpitanul doctor Pierre Philardeaux, doctorul Legal Lasalle, doctorul Pinard, doctorul Pages, locotenentul doctor Anastasiu și Lucie Philardeaux, soția medicului șef.(7)
,,Spitalul nr. 460” al Crucii Roșii Române a fost înființat la 20 ianuarie 1917, după preluarea de către Misiunea Medicală franceză a Spitalului ,,Zonă Interioară nr.243”și Spitalului ,,Zonă Interioară nr.244”. Acesta a fost înființat în localul Școlii Israelito-Române cu scopul preluării de la cele două spitale a personalului medical, inventarului și a unei părți din bolnavi.
Medic șef a fost numit doctorul Nicolae Țurcanovici căruia i s-a alăturat și Mauriciu Riegler. Acest spital a funcționat o perioadă foarte scurtă de timp, până în iulie 1917, lucru datorat în primul rând retragerii din activitate a celor doi medici. La data închiderii, ,,Spitalul nr. 460” al Crucii Roșii Române era condus de un renumit medic refugiat din Craiova, doctorul Ion Augustin.
La data de 15 noiembrie 1916 ,,Spitalul Militar de Răniți nr. 360”, numit mai târziu Spitalul ,,Regina Maria” se retrage din București în garnizoana Roman. După ce tranzitează orașul Tecuci și Iași acest spital, condus de Clotilda Averescu, se va disloca la Roman (8). Amplasat în casele avocatului Botez situate pe strada Smirodava nr.13 acest spital își va începe activitatea în garnizoana Roman începând cu data de 26 ianuarie 1917.Medicii curanți ai acestui spital au fost: locotenent medic Niculescu (26.I.1917-8.I.1918), medic Pandele Ștefan, locotenent medic de rezervă Troteanu Virgil. La Spitalul ,,Regina Maria” s-au înregistrat pe întreaga perioadă de funcționare un număr de 11 decese.
Pentru preluarea cazurilor de soldați bolnavi de afecțiuni contagioase a fost înființat la data de 29 ianuarie 1917, ,,Spitalul de contagioși nr. 3”, în localul Infirmeriei Regimentului 54 Infanterie, situată pe Bulevardul Carol nr.3.
Datorită numărului mare de pacienți au fost echipate și bărăcile aflate în actualul Cartier Muncitoresc, care au fost construite din anul 1913, în timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic (9). În aceste condiții acest spital putea primi până la 500 de internați militari și civili, bolnavi de tifos exantematic, febră recurentă, febră tifoidă și TBC pulmonar, situație în care au fost mobilizați și medici rezerviști. ,,Spitalul de contagioși nr. 3” era dotat și cu un Laborator de bacteriologie și o Farmacie condusă de căpitanul de rezervă farmacist Aurel Scurtu. ,,Spitalul de contagioși nr. 3″ a fost mutat la data de 21 ianuarie 1918 la Negrești-Vaslui unde s-a contopit cu ,,Spitalul nr. 10 Contagioși”.
Medicii curanți ai acestui spital au fost: locotenent colonel de rezervă doctor Mirinescu Mihail-comandant, maior doctor Mironescu Eugen, locotenent doctor Radu Emil, locotenent de rezervă doctor Banu Gheorghe, locotenent doctor Rădulescu, locotenent doctor Popescu Cristian, doctor Ghinsberg Max, locotenent colonel doctor Leo Henic și student medicinist sublocotenent de rezervă Bart Constantin (10). La ,,Spitalul de contagioși nr. 3” s-au înregistrat pe întreaga perioadă de funcționare un număr de 174 decese.
Un sprijin foarte important pentru Crucea Roșie – filiala Roman, condusă de Cornelia Morțun a venit din partea Episcopiei și Protoeriei Roman. Prin ordinul nr. 1256 din 2 septembrie 1916 emis de episcopul Theodosie se cerea Protoeriei ca în fiecare biserică să existe o cutie în care să se colecteze fonduri de la credincioși „îndemnând pe credincioşi de a da fiecare ceia ce va putea şi-l va lăsa inima în ajutorul răniţilor şi a familiilor celor morţi pentru patrie ”(11).
Pe lângă Crucea Roșie Română, în garnizoana Roman și-a desfășurat activitatea în scop filantropic și Societatea ,,Ocrotirea orfanilor de război” aflată în subordinea Ministerului de Război. Această societate s-a impus pe parcursul anului 1918, drept singura recunoscută de stat pentru a strânge fonduri de la populație.
Maicile de la Mănăstirea Văratic au activat ca surori de caritate, infirmiere, îngrijitoare în spitale militare permanente și provizorii, infirmerii improvizate sau direct pe front la toate campanile militare desfășurate de armata română. La Văratic au fost organizate cursuri de Crucea Roșie, în timp ce unele maici și surori au urmat între anii 1914-1916 cursurile Institutului de Caritate din București.
Regina Maria a vizitat în garnizoana Roman și Spitalul administrat de Crucea Roșie Americană. În volumul II , pagina 275 a lucrării colonelului medic Vasile Bianu, ,,Însemnări din războiul României Mari”, apărut în 1926, la Cluj, se consemnează:
21 nov./ 4 Dec.1917
,,În săptămâna trecută cu ocasiunea zilei de mulțumire – o sărbătoare specială a Americanilor M.S. Regina Maria cu Prințesa Elisaveta au vizitat Spitalul Crucii Roșii Americane din Roman, fiind conduse de colonelul Anderson șeful misiunii americane, și Maiorul doctor Kirpatrik, directorul serviciului medical. Înaltele vizitatoare au cercetat cu deamănuntul toate salele, interesându-să de fiecare rănit și împărțindu-le daruri bolnavilor.Buna noastră Regină ș-a exprimat deplina mulțumire și admirașie pentru felul cum este condusă instituțiunea. La dejunul oferit de misiune în onoarea Auguștilor oaspeți, Colonelul Anderson a rostit un foarte frumos și bine simțit toast.
Ziua de mulțumire este la Americani o sărbătoare națională pe care întreg poporul o serbează prin rugăciuni și servicii religioase pentru a mulțumi lui Dumneazeu pentru binefacerile acordate în cursul anului expirat.”

Mărturiile iconografice consemnează faptul că după câteva luni de la această vizită, între 20-21 august 1918, regina Maria împreună cu principesa Elisabeta se vor împreună cu membrii Crucii Roșii Americane și ai Crucii Roșii Engleze la Spitalul ,,Precista Mare” din Roman.
În timpul Războiului pentru Întregirea României, profesoara Elena Cancicov membră a Societății Naționale de Cruce Roșie din România s-a înrolat ca soră de caritate la Spitalul Militar de Răniți nr. 360 din București, numit mai târziu Spitalul ,,Regina Maria”. În noiembrie 1916, în timpul transportării spitalului la Roman, a fost contaminată cu febra recurentă. Foarte bolnavă, eroina rămâne în garnizoana Iași, unde inima ei a încetat să mai bată, la numai 45 de ani, în dimineața zilei de 21 ianuarie 1917, fiind diagnosticată cu tifos exantematic. A fost înhumată în Cimitirul ,,Eternitatea” din Iași. Pentru sacrificiile în activitatea de îngrijire a răniților și bolnavilor de pe front a fost distinsă cu Ordinul ,,Coroana României ” (12).

AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în garnizoana Roman au funcționat două spitale militare permanente, Spitalul Diviziei 7 Infanterie, denumit ,,Spitalul Zonă Interioară 445” și Spitalul ,,Precista Mare” care în urma militarizării a devenit ,,Spitalul Zonă Interioară nr.448”.
Spitalul Diviziei 7 Infanterie, denumit ,,Spitalul Zonă Interioară 445” era comandat de locotenent colonel doctor Rusu Romulus și era încadrat în iulie 1941 cu 2 ofițeri și 32 trupă, total 34 oameni. Șeful secției chirurgie era căpitanul doctor Radu Popovici iar șeful secției interne era căpitanul doctor Eraclie Calfaiani. În perioada 21 iunie 1941 – 18 august 1944 la Spitalul Diviziei 7 Infanterie s-au înregistrat un număr de 66 de decese.
Între anii 1941-1942 într-o aripă a localului Liceului ,,Roman-Vodă” a funcționat un spital anexă B, sub conducerea ,,Spitalului militar Z.I. nr. 445”. Aici se vor amenaja 100 de paturi numai de boli interne, fiind degrevate astfel ,,Spitalul Zonă Interioară nr.447” și ,,Spitalul Militar nr. 445”.În timp ce internatul a fost desființat, în vila liceului erau camere ocupate de birouri ale armatei germane.
În această perioadă cursurile s-au desfășurat în aripa dreaptă a localului, până la data de 19 martie 1944, atunci când instituția și personalul au fost evacuate în localitatea Dumbrăveni, din fostul județ Tîrnava-Mică.
Într-un Procesul verbal din data de 30 august 1941 se prevedeau următoarele (13):
,,…Dacă numărul bolnavilor de boli interne depășește numărul paturilor destinate pentru boli interne la anexa Spitalul Militar nr.445 acești bolnavi se vor evacua la Spitalul Pelagroși Roman care este prevăzut cu 100 paturi de boli interne. Deoarece acest spital se găsește la 4 km. de oraș, Roman se va îngriji de a găsi modalitatea de transport a acestor bolnavi de la gară la spitalul de pelagroți. Acest spital este bine utilat pentru acest scop.”
Se mai precizează că,, mărirea capacității spitalelor pune și problema personalului auxiliar și cel de serviciu care se va mări. Era nevoie în special și de înlocuirea personalului ajutător care era format din profesoare, învățătoare și doamne de la Crucea Roșie, nevoite, din toamnă de a părăsi activitatea spitalelor și a se deda școlii, mai ales că majoritatea profesoarelor vor avea de înlocuit la catedre câte 2 și chiar 3 colegi mobilizați, deci nu vor avea timp necesar a active și la spitale.În dorința unei bune funcționări pentru serviciul de noapte la spitalele din oraș se va interveni la Episcopia Roman,pentru Mănăstirea Giurgeni și la Mitropolia Iași , pentru mănăstirile din Piatra Neamț, pentru a se da din mănăstirile respective, călugărițe, multe din ele fiind și infirmiere brevetate.”
,,Spitalul Zonă Interioară nr. 448” se afla sub conducerea directorului său din timp de pace, Nicolae Fălcoianu care a fost mobilizat cu gradul de căpitan. Spitalul era încadrat la data de 23 iulie 1941 cu 5 ofițeri, 1 subofițer, 54 trupă, total 60 militari. Căpitanul doctor Nicolae Fălcoianu a fost ajutat de trei medici primari: doctorul Remus Moga specializarea contagioase, doctorul Ioan Micu specializarea interne și medicul primar radiolog Nicolae Horga. Acestora li s-au adăugat și medicii secundari: doctor Gheorghe Malot specializarea chirurgie, doctor Veronica Fălcoianu de la maternitate, doctor Maria Străchinescu, doctor Boris Plămădeală, specializarea interne, subchirurg Eftimie Gavriluță și farmacista Constanța Popescu (Dobrin).
În cadrul ,,Spitalului Zonă Interioară nr. 448”și-au desfășurat activitatea în cel de-Al Doilea Război Mondial personal auxiliar și infirmiere voluntare ale Crucii Roșii Române (14):
1.Studenți mediciniști: Tăutu Constantin, Popuțoaia Alexandrina-Budurcă, Gavrilescu Corneliu, Simionescu Lidia, Năsturaț Corneliu, Averescu Geta, Munteanu Vasile, studenta farmacistă Valter Ana, Bulmeza Victor ș.a.
1. Infirmiere voluntare: prof. Ligia Tăutu, înv.Platon Aurelia, înv.Pintilescu Aurelia, înv. Andrieș Tincuța, studenta Vlad Iustina, eleva Kling Ecaterina, Solomon Aurica, Enea Maria ș.a.
Activitatea cadrelor auxiliare era coordonată de Viorica Agarici, președinta filialei Roman a Societății de Cruce Roșie.
Personalul militar al spitalului era alcătuit dintr-un pluton de 40 de soldați rezerviști comandat de locotenentul de rezervă Petrov Octav.
,,Spitalul Zonă Interioară nr. 448” a funcționat în perioada 21 iunie 1941 -19 august 1944, dată la care a fost evacuat la Brașov și demobilizat. Începând cu luna octombrie 1944 spitalul a revenit în garnizoana Roman și a intrat în subordinea Ministerului Sănătății.

În același timp, la Roman au funcționat încă două spitale militare provizorii, în perioada 22 iunie-1 septembrie 1941: ,,Spitalul Zonă Interioară 446” al Crucii Roșii Române, amplasat în localul Seminarului Teologic ,,Sfântu Gheorghe” și ,,Spitalul Zonă Interioară 447”, al Oficiului de patronaj ,,Crucea Albastră” care a funcționat în clădirile Liceului de fete ,,Sturza Cantacuzino”:
,,Spitalul Zonă Interioară 446 ”al Crucii Roșii Române, denumit și ,,Spital școală” amplasat în localul Seminarului Teologic ,,Sfântu Gheorghe” dispunea la data de 23 iulie 1941 de un personal încadrat de 301 militari, după cum urmează: comandant- general doctor Cezare Popovici, 21 ofițeri, 3 subofițeri și 277 trupă (15). Acest spital care funcționa sub egida Inspectoratului județean Roman și al Societății Române de Cruce Roșie dispunea de 200 de paturi și era organizat pe două secții: chirurgie și interne. În cadrul ,,Spitalul Zonă Interioară 446 ”și-au desfășurat activitatea în cel de-Al Doilea Război Mondial medici, personal auxiliar și infirmiere voluntare ale Crucii Roșii Române:
1. Medici: căpitan de rezervă doctor Ion Agapie, locotenent doctor Nicolae David, locotenent doctor Dobrotă Eugen, doctor Tănase Ciacatura, doctor Popovici M. Traian și căpitan de rezervă farmacist Hanga C. Teodor.
2. Surori și infirmiere voluntare: soră șefă Jana Filipescu, înv. Bălan Elena, înv. Tăune Elena, înv. Teodorescu Xenia, Aurica Mihăilescu, Lony Popovici, Nadia Simulescu, Aurica Cantemir, Maria Bogza, Ana Iordache, Lili Focșa, șa.
În cele șapte luni de funcționare ,,Spitalul Zonă Interioară 446 ” a avut în îngrijire un număr de 1996 răniți dintre care s-au înregistrat 19 decese (16).

,,Spitalul Zonă Interioară 447” al Oficiului de patronaj ,,Crucea Albastră” care a funcționat în clădirile Liceului de fete ,,Sturza Cantacuzino” dispunea de un personal încadrat de 188 militari, după cum urmează:comandant-locotenent colonel medic Constantin Enăchescu, 14 ofițeri, 2 subofițeri, 172 trupă. Acest spital a fost programat să funcționeze cu 200 de paturi, cu două secții, interne și chirurgie și o echipă de profilaxie și deparazitare. În cadrul ,,Spitalul Zonă Interioară 447 ”și-au desfășurat activitatea în cel de-Al Doilea Război Mondial medici, personal auxiliar și infirmiere voluntare ale Crucii Roșii Române (17):
1.Medici: maior doctor Bondescu Alexandru, căpitan doctor Micu Ioan, sublocotenent doctor Popa Nicolae, căpitan de rezervă doctor Nițulescu Iulius, căpitan de rezervă doctor Pașov Ștefan, locotenent doctor Rusu Artemiza, doctor Cristea Socor, doctor Ioan Jenică Popescu, locotenent farmacist Mihăilescu Ion, sublocotenent farmacist Chițu Nicolae;
2.Infirmiere voluntare: profesor Camelia Mihail-directoarea liceului, profesoara Aurora Silberg, profesoara Clemansa Vasiliu, profesoara Melania Pașov, profesoara Maria Cojiță, profesoara Elena Boghiceanu, profesoara Ana Tonchevici, profesoara Constanța Constantinescu, profesoara Matilda Gherman, profesoara Ecaterina Andrei, profesoara Victoria Popovici, profesoara Elena Ploschi, învățătoarea Valentina Enache, învățătoarea Boureanu Ioana, învățătoarea Victorița Manoliu, secretara Drosino Merope, registratoarea Criveanu Maria, registratoarea Iancu Dulița, maestra de lucru Gotcu Eufrosina ș.a.;
3.Mediciniști: Samson Achilina, Ionescu Neculae, Ghebu Sumelioara, Pântea Maria, Veronica Pârvulescu ș.a.;
4.Gestionar: plutonier major de rezervă G. Grigoriu;
5.Casier: locotenent de rezervă Pântea Constantin.
Personalul militar al spitalului era alcătuit dintr-un pluton de 48 de soldați comandat de sublocotenentul Bălan Vasile.
,,Spitalul Zonă Interioară 447” a fost desființat în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 209.775/29 septembrie 1941.
,,Spitalul 6 Campanie Moto” al Crucii Roșii Române a fost instalat în vara anului 1944 în sediul actualului Liceu Agricol ,,Ion Ionescu de la Brad” situat în comuna Horia. Misiunea acestui spital era de asigura asistență neurochirurgicală răniților cranieni și medulari din Armata a 4-a Română și asistență chirurgicală combatanților din Corpul 5 Armată Român. ,,Spitalul 6 Campanie Moto” era comandat de căpitanul de rezervă profesor universitar doctor Alexandru Moruzi, fondatorul neurochirurgiei ieșene, ajutat de căpitanul de rezervă medic primar chirurg Lupu Emil, locotenentul de rezervă neurochirurg Urbanovici Vsevolod și sublocotenentul de rezervă medic secundar chirurg Octavian Troianescu.
În preajma celor două războaie mondiale în garnizoana Roman au funcționat ,,Școli de infirmiere voluntare” ale Crucii Roșii Române destinate a pregăti personalul auxiliar pentru îngrijirea militarilor bolnavi și răniți. Absolventele acestor cursuri erau femei din toate categoriile sociale din orașul Roman, care au muncit cu zel și abnegație în infirmerii și spitalele militare permanente și provizorii. În anul 1942 a luat ființă în garnizoana Roman, ,,Școala de Surori Medicale” cu o durată a cursurilor de doi ani. Prima serie formată din 11 absolvente au fost repartizate în spitalele militare în anul 1943, în timp ce a doua serie din 1944, au continuat școala în refugiu de la Brașov.

DECORATII

Personalului sanitar militar și civil din armata română și din misiunile militare ale aliaților, care s-a evidențiat în activitatea desfășurată în spitalele militare permanente și provizorii din garnizoana Roman, în timpul Primului Război Mondial, i-a fost acordat Ordinul „Crucea Regina Maria” după cum urmează:

1. Înalt Decret No. 1564 din 28 Decemvrie 1917
FERDINAND I,
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,
Am decretat și decretăm:
Art. I- Conferim Ordinul ,,Crucea Regina Maria” clasa a I-a după cum urmează (18):

,,D-nei Morțun V. Cornelia , președinta filialei Crucei Roșii din Roman, pentru zelul și frumoasele calități sufletești de care a dat dovadă în timpul campaniei din 1916-1917 înființând filiala Crucei Roșii din Roman a desvoltat o activitate excepțională și a contribuit la îngrijirea și alinarea suferințelor răniților și bolnavilor din război.”

Art. II- Conferim Ordinul ,,Crucea Regina Maria” clasa a II-a după cum urmează:
,,D-nei Țurcanovici M., locțiitoare de președintă, pentru zelul și devotamentul remarcabil cu care și-a îndeplinit serviciul în 1917 contribuind de aproape la alinarea suferințelor răniților și bolnavilor din spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.”
,,Conducătoarei de lingerie Ruxandra Balaiș, pentru zelul și devotamentul remarcabil cu care și-a îndeplinit serviciul în 1917 contribuind de aproape la alinarea suferințelor răniților și bolnavilor din spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.”
,,Infirmierei-șefă Luiza Negri, pentru zelul și devotamentul remarcabil cu care și-a îndeplinit serviciul în 1917 contribuind de aproape la alinarea suferințelor răniților și bolnavilor din spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
,, D-nei dr. Mârzescu Aneta, conducătoarea sterilizărei pentru zelul și devotamentul remarcabil cu care și-a îneplinit serviciul în 1917 contribuind de aproape la alinarea suferințelor răniților și bolnavilor din spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.”

Art. III- Conferim Ordinul ,,Crucea Regina Maria” clasa a III-a următoarelor persoane pentru zelul și devotamentul cu care a contribuit la îngrijirea răniților și bolnavilor din spitale în 1916-1917:
Lenjeriței Constantinescu Casuca, dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
Supraveghetoarei de cameră Ciocan I. Maria dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
Infirmierei-șefă Maeri Olga, dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
Infirmierei-șefă Decker Elena, dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
Infirmierei-șefă Praporgescu Pulcheria, dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
Infirmierei-șefă Belinschi Alexandrina, dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
Infirmierei-șefă Millo Elena, dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
Infirmierei-șefă Missir Ecaterina, dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
D-lui Ceaușu Dumitru, subchirurg în spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
Soldatului – sanitar Timoftiu Vasile, dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
Infirmierei Efronia Irimescu, dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
Infirmierei Musta Iosefina, dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
Infirmierei Antoni Olimpia, dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.
Infirmierei Popovici Victoria, dela spitalul Crucei Roșii, filiala Roman.

2. Înalt Decret No. 1631 din 30 Decemvrie 1917
FERDINAND I,
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,
Am decretat și decretăm:
Art. I- Conferim Ordinul ,,Crucea Regina Maria” clasa a I-a după cum urmează:

,,D-nei Mazăre Margot, pentru devotamentul excepțional și pentru activitatea cu care a lucrat pe lângă spitalul misiunei sanitare britanice ,,Principele Mircea”. S-a distins nu numai ca o infirmieră model dar și prin ajutorul ce a dat la aprovizionare cu alimente a spitalului, contribuind la alinarea suferințelor răniților aflați în căutarea misiunei britanice.”
Art. II- Conferim Ordinul ,,Crucea Regina Maria” clasa a II-a după cum urmează:

,,D-nei Macarovici Alexandrina, pentru zelul și devotamentul remarcabil cu care a îngrijit răniții din spitalul Crucei Roșii britanice ,,Principele Mircea” din Roman în 1916-1917.”
,,D-nei Eugenia Alcaz, pentru zelul și devotamentul remarcabil cu care a îngrijit răniții din spitalul Crucei Roșii britanice ,,Principele Mircea” din Roman în 1916-1917.”
Art. III- Conferim Ordinul ,,Crucea Regina Maria ” clasa a III-a după cum urmează:
,,D-nei Adela Melz, pentru zelul și devotamentul cu care a îngrijit răniții din spitalul Crucei Roșii britanice ,,Principele Mircea” din Roman în 1916-1917.”
,,D-nei Petcu Paraschiva, pentru zelul și devotamentul cu care a îngrijit răniții din spitalul Crucei Roșii britanice ,,Principele Mircea” din Roman în 1916-1917.”

3. Conform Înaltului Decret No. 294 din 15 fevruarie 1918 a fost conferit Ordinul ,,Crucea Regina Maria” clasa a III-a, sergentului major Tăbărășanu Christian de la Ambulanța Diviziei 7 Infanterie.
Personal sanitar militar și civil, din misiunilor militare aliate care a fost decorat cu Ordinul ,,Crucea Regina Maria”:
Ordinul ,,Crucea Regina Maria ” clasa a I-a:
,,Medicului general Sternberg Adalbert, atașat la direcțiunea Crucei Roșii ruse a armatei IV, pentru zelul și solicitudinea remarcabilă ce a arătat înființând la gara Galbeni o cantină pentru soldații români și ruși precum și depozite alimentare pentru populația civilă din Bacău,Vaslui, Roman și Bârlad în 1917.”
Ordinul ,,Crucea Regina Maria” clasa a II-a :
,,D-nei Natalie Pogoneff, pentru curajul și devotamentul excepțional cu care a îngrijit răniții la spitalul Crucei Roșii Britanice ,,Principele Mircea” din Roman în 1916-1917”
,,D-nei Stephen Neal, pentru zelul și devotamentul excepțional cu care și-a îndeplinit serviciul la spitalul Crucei Roșii Britanice ,,Principele Mircea” din Roman în 1916-1917”

Ordinul ,,Crucea Regina Maria” clasa a III-a
,,D-lui Sydney Smith, pentru zelul și devotamentul cu care și-a îndeplinit serviciul la spitalul Crucei Roșii Britanice ,,Principele Mircea” din Roman în 1916-1917”
,,D-lui J. Condon , dela spitalul Crucei Roșii Britanice ,,Principele Mircea” din Roman, pentru deosebitul devotament și priceperea cu care a îngrijit bolnavii și răniții noștri în 1917.
,,D-șoarei E.Barber , dela spitalul Crucei Roșii Britanice ,,Principele Mircea” din Roman, , pentru deosebitul devotament și priceperea cu care a îngrijit bolnavii și răniții noștri în 1917.”
,,D-șoarei E. Barrow, dela spitalul Crucei Roșii Britanice ,,Principele Mircea” din Roman, , pentru deosebitul devotament și priceperea cu care a îngrijit bolnavii și răniții noștri în 1917.” ,,D-șoarei H. Colman, dela spitalul Crucei Roșii Britanice ,,Principele Mircea” din Roman, , pentru deosebitul devotament și priceperea cu care a îngrijit bolnavii și răniții noștri în 1917. ,,D-șoarei E. Hyde, dela spitalul Crucei Roșii Britanice ,,Principele Mircea” din Roman, pentru deosebitul devotament și priceperea cu care a îngrijit bolnavii și răniții noștri în 1917.”
,,D-șoarei E. Iacob, dela spitalul Crucei Roșii Britanice ,,Principele Mircea” din Roman, pentru deosebitul devotament și priceperea cu care a îngrijit bolnavii și răniții noștri în 1917.”
Ordinul ,,Crucea Regina Maria” clasa a III-a următoarelor infirmiere:
Antoine Svestouchine, Elisabeth Seltzoff, Caterine Slionina, Caterine Stchenka, Zniade Kouptcka, Pauline Scliar, Olga Dubrovina și Natahlia Platonoff : ,, pentru zelul și devotamentul cu care au îngrijit răniții la spitalul Crucei Roșii Britanice ,,Principele Mircea” din Roman în 1916-1917.”

note biografice:
1- COZĂRESCU, EPIFANIE, CLOCOTICI, OCTAV,Istoricul Spitalului Municipal ,,Precista Mare” din Roman până la bicentenar(1998); Parțial și al vieții medico-farmaceutice romașcane, S.C. ,,ȘTIINȚĂ ȘI TEHNICĂ” S.A., Roman, 2001.
2 -Ibidem, p. 46.
3-,,Revista românã” nr. 3 (77) / 2013
4 -Ibidem, p. 50.
5 -Ibidem, p.59.
6- Ibidem, p. 56.
7 -Ibidem, p. 61.
8 -Revista Bacăul Eroic nr. 14, an VIII, 2017, pp. 56-57.
9 -COZĂRESCU, EPIFANIE, Paramedicalia, Editura pentru ştiinţă S.I.T., Bucureşti, 2007, p. 286.
10 – COZĂRESCU,EPIFANIE,CLOCOTICI,OCTAV,Istoricul Spitalului Municipal ,,Precista Mare” din Roman până la bicentenar(1998); Parțial și al vieții medico-farmaceutice romașcane, S.C. ,,ȘTIINȚĂ ȘI TEHNICĂ” S.A., Roman, 2001, p. 65.
12 – Revista ,,Bacăul Eroic” nr. 14, an VIII, 2017, p. 57.
13 – Prof. Gheorghe Radu , Contribușia romașcanilor în Războiul de eliberare a Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului Herța în Din istoria orașului Roman – 619 ani de la prima atestare documentară, Societatea culturală ,, Roman Mușat”, Muzeul de Istorie Roman, Papirus Media, Roman, 30 Martie 2011, p.44.
14 – COZĂRESCU,EPIFANIE,CLOCOTICI,OCTAV,Istoricul Spitalului Municipal ,,Precista Mare” din Roman până la bicentenar(1998); Parțial și al vieții medico-farmaceutice romașcane, S.C. ,,ȘTIINȚĂ ȘI TEHNICĂ” S.A., Roman, 2001, pp. 72-73.
15 – Prof. Gheorghe Radu , Contribușia romașcanilor în Războiul de eliberare a Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului Herța în Din istoria orașului Roman – 619 ani de la prima atestare documentară, Societatea culturală ,, Roman Mușat”, Muzeul de Istorie Roman, Papirus Media, Roman, 30 Martie 2011, p. 42.
16 – COZĂRESCU,EPIFANIE,CLOCOTICI,OCTAV,Istoricul Spitalului Municipal ,,Precista Mare” din Roman până la bicentenar(1998); Parțial și al vieții medico-farmaceutice romașcane, S.C. ,,ȘTIINȚĂ ȘI TEHNICĂ” S.A., Roman, 2001, p. 77.
17- Ibidem, p. 78.
18 – Monitorul oastei – Partea Oficială, Imprimeria Ministerului de Război, București, 1917
Monitorul oastei , Imprimeria Ministerului de Război, București, 1918.

Lasă un răspuns