«

»

Dorel Schor – Surpriza cea mare

Nu ştiu cum se numeşte atunci când soţii ajung să-şi aniverseze 40 de ani de căsnicie, dar exact la vechimea asta au ajuns nişte buni amici de-ai noştri, o pereche foarte simpatică şi straşnic de cumsecade. Atât de simpatică şi atât de cumsecade încât fiecare dintre ei s-a gândit să-i facă o mare surpriză celuilalt.
El s-a dus la o agenţie de turism şi a comandat, în cel mai mare secret, o excursie de sfârşit de săptămână cu un vapor de croazieră pe Marea Mediterană. Insulele greceşti, litoralul turcesc, patru mese pe zi, dansatoare de bar şi echipă distractivă, mă rog, tot tacâmul…Pentru ea trebuia să fie o surpriză de ultim moment.
Ea s-a dus la un restaurant unde se mănâncă bine şi a comandat în cel mai mare secret un meniu liber, la alegere, pentru vreo 60 de persoane, incluzând ceva rude dar mai ales prieteni, colegi buni şi câţiva vecini din bloc de care nu ştii niciodată când ai nevoie… Pentru el trebuia să fie o surpriză de ultim moment.
Totul ar fi fost bine şi frumos dacă nu s-ar fi potrivit ca ambele surprize să fie programate cam la aceaşi dată, adică una peste alta. Când el i-a spus „fă-ţi bagajele pentru mâine, că plecăm pe Mediterana”, în loc ca ea să sară în sus de bucurie şi să-l îmbrăţişeze, cum se aştepta el, doamna aproape că a leşinat. A rămas cu gura căscată şi i s-a ridicat tensiunea, iar el a crezut că de plăcerea surprizei…
Ea nu i-a spus lui nimic despre restaurant, unde plătise un aconto frumos, şi s-a dus urgent la cea mai bună prietenă care, când a aflat, a rămas şi ea cu gura căscată. Vestea s-a răspândit fulgerător printre toţi invitaţii, iar reacţiile au fost foarte diferite. Unii au văzut latura comică a evenimentului, alţii chiar s-au bucurat puţin, adică restaurantul ăsta le lipsea ca o gaură în cap, sau nu erau chiar atât de încântaţi s-o vadă, la o adică pe cumnata ei cam ţâfnoasă sau pe prietenul lui parvenit.
Dar nu reacţia musafirilor conta, ci reacţia sărbătoriţilor, vai de capul lor… Întâi au rămas amândoi interzişi, apoi au început lupta cea mare, ea cerea cu hotărâre ca el să anuleze surpriza lui, el cerea cu vehemenţă ca ea să anuleze surpriza ei. După ţipete au urmat plânsete, după plânsete o tăcere gravă şi, la urmă, ameninţări cu divorţul… Ameninţări cu divorţul la a patruzecea aniversare a unei căsnicii fericite? Care fericite?! Deodată şi-au amintit toate necazurile de acum 39 de ani încoace, cum a spus ea, cum a făcut el, cum ea nu e elegantă ca aia, cum el a renunţat la nu ştiu ce şi aşa mai departe…
Cum s-a terminat surpriza cea mare!? Noroc de noi, prietenii cei mai buni. Nu fiţi fraieri, le-am spus noi, împăcaţi şi capra şi varza. Voi plecaţi în croazieră fără grijă iar cu restaurantul ne descurcăm noi… O să mâncăm bine, o să toastăm în cinstea voastră şi, la întoarcere o să plătiţi diferenţa !!!

Lasă un răspuns